Poezie

Mare VI

Dimineața unui faun

1 min lectură·20 iunie 2014

Mediu

Mare de melancolii

Cu valuri în clocote

Ecouri de clopote

Ce plâng în hohote.

Mare de suspine,

Mare de Mallarmé,

Mă pregătești cum se cuvine

Pentru-un fățiș autodafé.

Îmi sunt mie însumi sfinx

Rătăcitor pe valuri

Purtat de sunet de syrinx,

Spre-ale Siciliei maluri,

Singur, pe-oceanul răzvrătit,

Un faun inofensiv,

Cânt unui zeu surd și perfid,

Unui histrion nociv...

Eos îmi deschide marea,

Zefyros adoarme-n atmosfera de note,

Nereide, sirene, stinghere picături,

Mă confruntă cu zeci de cimilituri.

Acum în zadar mă sprijin pe Tyche

Fiindcă sorții-mi sunt ratați,

Arta mi-a fost răpusă

De niște ignobili și ingrați

Mare de lacrimi fardate,

Scăldata-n note de syrinx,

Porți pe scânduri naufragiate

Veșnice întrebări de sfinx...

Ajuns la mal, aș vrea să dorm etern,

Covârșit de oboseală:

Traversat-am singur un infern,

Spre binemeritata picoteală…

001.008

Adrian Nicula. “Mare VI.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-nicula/poezie/14051587/mare-vi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.