Poezie
Mare VI
Dimineața unui faun
1 min lectură·
Mediu
Mare de melancolii
Cu valuri în clocote
Ecouri de clopote
Ce plâng în hohote.
Mare de suspine,
Mare de Mallarmé,
Mă pregătești cum se cuvine
Pentru-un fățiș autodafé.
Îmi sunt mie însumi sfinx
Rătăcitor pe valuri
Purtat de sunet de syrinx,
Spre-ale Siciliei maluri,
Singur, pe-oceanul răzvrătit,
Un faun inofensiv,
Cânt unui zeu surd și perfid,
Unui histrion nociv...
Eos îmi deschide marea,
Zefyros adoarme-n atmosfera de note,
Nereide, sirene, stinghere picături,
Mă confruntă cu zeci de cimilituri.
Acum în zadar mă sprijin pe Tyche
Fiindcă sorții-mi sunt ratați,
Arta mi-a fost răpusă
De niște ignobili și ingrați
Mare de lacrimi fardate,
Scăldata-n note de syrinx,
Porți pe scânduri naufragiate
Veșnice întrebări de sfinx...
Ajuns la mal, aș vrea să dorm etern,
Covârșit de oboseală:
Traversat-am singur un infern,
Spre binemeritata picoteală…
00990
0