Poezie
Hikikomori
2 min lectură·
Mediu
Eleganța se sustrage pe nesimțite,
Atmosfera stridentă a reclamelor, a cluburilor
Exclusive se dizolvă în nimic și totul se dezvăluie
Într-o trivialitate dezgustătoare:
Propuneri indecente și de prost gust,
Într-o lume de prost gust, când renunți la vise, ucise.
De ce eșuăm în fața realității?
De ce este menținut un status quo
În care dezavantajul este dinainte programat?
Unde rolurile sund deja împărțite, unde societatea
Te ademenește, să preiei roluri dorite de ea,
Iar tu te miști pe muchia de cuțit, pe linia de graniță.
Nu mai înfrunți, ci te retragi, un escapist,
Aștepți, dai înapoi, te retragi mereu,
Și toate acestea te apasă la vârsta pubertății,
Nici nu ai intrat încă în viață și îți pierzi deja entuziasmul,
Unde să mai spui, că nu sunt răspunsuri la întrebările tale!
În desperarea și inutilitatea propriei slăbiciuni,
Te izolezi într-o carantină improprie, nefirească,
Bolnav de boala, care se numește azi,
Un azi care te dezamăgește perpetuu,
Un azi, de la care aștepți o anume întâmplare,
Să se împlinească, dăinuirea constă în așteptare.
Provocare: Ridică mănușa! Acceptă duelul,
În care punctele de vedere sunt expuse
La răspunsuri de ființă, care se vrea unică
Și care nu vrea să vorbească la general,
Ci prin care respiră mereu ființa ideală,
Care se cheamă bărbat sau femeie,
Mereu aceeași, mereu alții, mereu azi...
002002
0