Poezie
Focul nestins
1 min lectură·
Mediu
Veghez la capul tău
Când liniștită dormi,
Netulburată
De stropii, care bat în geamul
Din camera alaturată.
Am impietrit.
Am devenit de lut;
Ca un opaiț învechit
Luminez neîncetat,
Pâlpâind domol și mut.
Și-apoi ... mă zbat vioi
Sub răsuflul tău deschis,
Așteptând ca chipul tău,
Să tresară lin
Într-un dulce vis.
Și iar, îndurerat
De al tău suspin
Mă mistui chinuit
De-aprind în jurul meu
Un întreg cămin !
Când liniștită dormi,
Și chipul tău prins
Într-un zâmbet, cuminte, spre mine se-ntoarce,
Atunci, din nou, s-ar înteți
Focul nestins.
Și ochii, când îi ve fi deschis,
Și-n brațe gâtul meu îl vei fi cuprins:
O dulce sărutare,
Și-atunci vom fi simțit...
Focul nestins.
001.246
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Nicula
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Nicula. “Focul nestins.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-nicula/poezie/13985070/focul-nestinsComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.