Adrian Munteanu
Verificat@adrian-munteanu
„Trăiesc pentru-a trăi. E prea puțin !”
Nume: MUNTEANU Prenume: ADRIAN Semnătură de autor: Adrian Munteanu Data nașterii: 21august 1948 Locul nașterii: Brasov Studii: - Școala generală nr. 3, Brașov ; - Liceul “Unirea ” Brașov ( 1962 – 1966); Facultatea de limba si literatura româna Constanța ( 1968 – 1972) – profesor Cornel Regman, asistent Marin…
Imagine din vis, puternică nevoie de apropiere și esențializare, încercare de a fixa dinamica existenței, matricea ei stilistică și vitală.
Nu de puține ori m-a surprins varietatea subiectelor pe care le abordezi, găselnițele, în sensul bun al termenului, semn de remarcabilă disponibilitate.
Pe textul:
„Sfânta Treime" de Vasile Munteanu
Mulțumesc că nu m-ai uitat. Am îndreptat scăparea. Sunt biciuit de timpul care nu mă lasă, dar voi reveni.
Pe textul:
„S o n e t 5 6" de Adrian Munteanu
Am vrut să fiu prezent, dar îmi cer iertare pentru puținătatea clipelor de care am dispus.
Pe textul:
„metamorfoze 3" de Liviu Nanu
E mult mai greu de realizat decât de spus, dar sper să nu îmi iei în nume de rău îndemnul de a mai umbla la unele imagini cam uzate de folosință, precum\" zborul alb \" sau \" războaielor de frunze \". Am simțit nevoia să o spun, pentru că, în același context, am întrezărit puteri imaginative autentice. Mai ales finalul se plasează în această direcție,cu \" simfonia căderilor ude clocotind între pleoape \".
Pe curând
Pe textul:
„În loc de" de Dorina Baston
Pe lângă ceea ce ai intuit, aș adăuga și necesitatea de a te purifica, de a o lua mereu de la început, ca să cultivi cu adevărat gestul Iubirii. Altfel, cu măsurile noastre comune, cu gestul permanet de comparare între indivizi, între trăiri, cultivi în cel mai bun caz suficiența, suportarea reciprocă, dar nu Iubirea.
Cu prietenie
Pe textul:
„S o n e t 5 5" de Adrian Munteanu
Mulțumindu-ți pentru concluzii, țin să-ți mărturisesc că aplecarea ( sper că nu cantonarea )într-o formă fixă de poezie se datorează unui paradox pe care l-am intuit relativ recent : mă descopăr atras mai degrabă de forma impusă, aceea care îmi cere o elaborare nu numai la nivelul ideii , dar și a cuvîntului. Abia acum simt o concentrare pozitivă și obligatorie, în timp ce libertatea de mișcare oferită de versul alb, înseamnă pentru mine o adevărată anarhie și relaxare din care versul și ideea ies cu trupul diluat și prolix.
Asta este : fiecare cu crucea lui.
Cu simpatie
Pe textul:
„S o n e t 5 5" de Adrian Munteanu
Dacă există un gest sculptural, acela l-am găsit în analiza ta pe care am simțit nevoia să o recitesc, pentru că în ea am găsit, dincolo de receptivitatea în fața poeziei, atât cât mă pricep eu să o însăilez, o bucurie sinceră a degustătorului care nu consideră pierdute momentele în care a avut bunăvoința să lectureze sonetul pe care l-am propus.
În special pentru această stare pe care am întrezărit-o în spatele cuvintelor, și pentru care sunt flatat, țin să-ți mulțumesc , cu prietenie.
Pe curând
Pe textul:
„S o n e t 5 5" de Adrian Munteanu
Pe textul:
„Chemarea" de Camelia Petre
Ne mai auzim noi.
Pe textul:
„strânse din piept" de Vâță - Diénes Andrea
Traduci aniversarea anului tău pe Agonia cu un farmec ce trebuie subliniat. Mai rar de întâlnit așa ceva printre reacțiile puternice, virile, deseori forțat de virile, ale creatorilor de parte bărbătească. Timbrul nu este , din această cauză, diluat, ci, din contră, prea plin de trăirile văzute reflexiv.
Eu, oaspetele întâmplător, am simțit candoarea și sinceritatea mărturisirii. Dacă ar fi cât mai mulți așa...lumea asta a nostră ar avea alte dimensiuni și perspective.
Felicitări pentru aniversare, care ar trebui să fie asumată și de alții, și multe succese viitoare.
Pe textul:
„După un an și o zi" de Florin Andor
Pe textul:
„Împreună, mimam fericirea" de Tudor Negoescu
Scrii cumva sub impulsul stărilor abia consumate ?. Mă refer la controversa de ieri. Controversa în sine nu merită atenție, ca orice lucru dinafara trărilor noastre. Faptul că extragi ceea ce rămâne din zațul gesturilor teribiliste merită felicitări și merită continuat. Până nu se răcește.
Pe textul:
„Manuscrisul sufletelor arse pe rug" de Vasile Munteanu
Senzatia asta de gri o am si eu. Departe de a ma bucura, ma tine insa intr-atat de incatusat, incat nu pot sa nu o exprim. Dand la o parte micile bucurii cotidiene, prea multe elemente in jurul meu ma tin \" incatusat \" in cercul acelorasi stari cenusii. Mai mult ca sigur ca la mine este vorba si de un sir de experiente particulare care au intarit reactia de respingere.
Cred si eu ca e prea mult. Ce mi-ai spus poate sa ma puna in garda. Deocamdata nu pot decat sa ma gandesc ca raul din tine trebuie sa-l scoti la lumina prin ceea ce faci, prin ceea ce creezi. Macar pentru a fi un semnal de alarma si pentru altii. Mai cred ca si sensibilitatea mea, cam exacerbata, naste uneori monstrii.
Oricum, sa nu crezi ca nu vor veni si momente mai bune. Am puterea sa mai vad si altceva. Poate Sonetul 54 demonstreaza acest lucru.
Pe textul:
„S o n e t 5 3" de Adrian Munteanu
Am omis sa-ti spun ca desenul e superb. De unde l-ai scos la momentul potrivit ?
Pe textul:
„S o n e t 5 4" de Adrian Munteanu
De multe ori am sesizat ca, din bunatate, pierzi prea mult timp cu mine. Si tocmai acum, in momente importante de viata. Opreste-te. ! Stiu ca vei fi intotdeauna pe aproape, numai ca nici eu nu ma voi indeparta, stii bine asta. Ma gasesti oricand tot pe aici.
Succes la lucrare. Multumesc pentru \" apatiei \". Ai dreptate. Uneori n-am rabdare sa mai caut. Am inlocuit formula.
Pe curand
Pe textul:
„S o n e t 5 4" de Adrian Munteanu
Am sesizata de cateva zile ca ai revenit printre muritorii de rand. Dincolo de gest si de expresivitatea interpretarii, trebuie in primul rand sa-ti multumesc ca nu mai uitat.
Pe textul:
„S o n e t 5 4" de Adrian Munteanu
M-ai speriat cu afirmatia ca pana acum am vitregit arta. Sper ca propozitia a avut o alta conotatie.
Pe textul:
„S o n e t 5 4" de Adrian Munteanu
Recunosc aici ideea planării în moarte, în neantizare. Ea se construiește cu imagini puternice, printr-o cizelare până la absența balastului. Poemul își menține substanța, nu are scăderi, iar forța metaforică este remarcabilă.
Pe textul:
„Stăpânul lupilor de mătase" de Vasile Munteanu
Fericiți cei ce citesc sâmbăta și duminica. Adevărați sclavi ai cuvintelor.Le va veni și lor rândul odată și odată.
Cu prietenie
Pe textul:
„S o n e t 5 3" de Adrian Munteanu
Pe textul:
„Vorbe" de Lavinia Micula
