Poezie
S o n e t 5 6
1 min lectură·
Mediu
Ridicol e să cred că sunt mai tare,
Că am să-mi port ființa pe oriunde,
Că-n orice chip cel slab se va ascunde,
Să-și risipească spaima în uitare.
E tragică o fugă de secunde,
O liberă pornire spre mimare,
O flacără tâșnind spre evadare
Și-un meci pierdut în nesfârșite runde.
Sublimă e iluzia răpită
Din luntrea-n care veșnic mă găsesc.
În alb și negru geana-i poleită
Și-n somn profund credințele rănesc.
Dar de-mi accept ființa adormită,
Pot să mai sper că am să mă trezesc.
033.634
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “S o n e t 5 6.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/73190/s-o-n-e-t-5-6Comentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Codrina,
Mulțumesc că nu m-ai uitat. Am îndreptat scăparea. Sunt biciuit de timpul care nu mă lasă, dar voi reveni.
Mulțumesc că nu m-ai uitat. Am îndreptat scăparea. Sunt biciuit de timpul care nu mă lasă, dar voi reveni.
0
Timpul e doar un pod care ne leaga de vesnicie, Adrian, asa ca, sa il trecem cu bine si sa ne oprim in neoprire, neoprindu-ne deloc...
Ma incanti cu sonetele tale...
Cu respect,
Daniel
Ma incanti cu sonetele tale...
Cu respect,
Daniel
0

\"Dar de-mi accept ființa adormită,
Pot să mai sper că am să mă trezesc.\"
In cea de-a doua strofa ai o greseala de tastare.
fie timpul cu tine,