Poezie
Stăpânul lupilor de mătase
(comete hăituite)
1 min lectură·
Mediu
larvă a lunii de mătase
inima mea e oglinda fluturilor
răsăriți Cap de Mort
scrijelesc liniștea cu aripi de gheață
ca un glob de cristal în care nordul
are chipul și asemănarea eternității
firele mele de cenușă fumegândă
aștern ultima brumă peste stihii păgâne
e iarnă… e iarnă, Stăpâne!
omătuiește-mi pașii cu patima
nu ne putem topi împreună
niciodată cometele nu s-au topit oameni
de zăpadă
atinge-mă cu praful din coadă
ca un inorog hăituit
suflă-ți mânzul în lupoaice flămânde
au și ele pui cu lumea în gheară
mistuie-mă mistuie-mă mistuie-mă
încremenește-mă fiară
semințe fulguite de timp
0245533
0
