Adrian Munteanu

Deși sunt mai aproape de București, uneori o săptămână înainte e foarte mult pentru a garanta că voi avea libertatea de a ajunge. Îmi doresc să fiu alături de cei care au bucuria și emoția de a finaliza o perioadă de străduință și împliniri.
Sper să fiu, sper să ai succes, sper să fie un moment care să te îndemne spre altele, viitoare.
Cu drag.

Ai nimerit-o cu soția lui Adam. Dinspre acele vremuri pleacă toate trimiterile noastre.
Lipsea un r la brocart. În schimb sintagmei \" cuprinsă-n veci de milă\", pe care o propui, îi lipsește o silabă. În varianta mea este vorba nu de veci , ci de vecii, cu accent pe ultima silabă și atunci metrica e în regulă. În această privință rareori se întâmplă să greșesc.
Pe curând

Este esențial pentru mine ceea ce ai sintetizat în comentariu. Zbaterea aceasta devine aproape obsesivă, dar nu am de gând să o controlez, cu convingerea că din punct de vedere creator este productivă și sinceră.
Mulțumesc pentru intervenția lucidă și precizia inciziei.

Din căutarea neobosită a comorilor ce nu arareori stau presărate printre textele acestui site, iese o nouă străduință creatoare.
Cu adevărat, străduința aceasta încearcă să egaleze măcar valențele textului inițial, să-i prelungească reverberațiile. Este o străduință care mărturisește, odată în plus, generozitatea ce te caracterizează.
Referindu-mă strict la poezia rezultată, recunosc o preluare deseori prea ferventă și frecventă a triadei cuvânt - tăcere - vis , mulându-se însă pe nevoile de prelungire a unei idei ce stă la originea creației în stare sensibilă.

O inegalitate există. Orice efort este perfectibil. Eu aș sublinia ceea ce mi se pare esențial și izbutit și anume o stare de splen, o sfâșiere cumpănită, nu expusă și lăsată într-o libertate sinonimă cu dezordinea, o stare încadrată într-o ecuație contemporană a trăirilor.

Vreți să-mi infirmați spusele și chiar am nevoie , din când în când, de un astfel de balon de oxigen.
Vă mulțumesc pentru bunele intenții și pentru nădejdea pe care mă lăsați să o păstrez.

Aș vrea să împărtășesc un singur gând tuturor celor care au avut(încă) bunăvoința să mă mai citească.
Vi se cuvin mulțumiri speciale, cu atât mai mult cu cât numărul celor care o fac e tot mai scăzut, sub presiuni de tot felul. Chiar mă mir că mai sunt persoane care mai rabdă o asemenea formă de a face poezie, prea suficientă și dacă ar fi să fie doar una pe lună.
Mă bucur că ați sesizat schimbarea din titlu și că vă place. Am făcut-o și o voi continua, simțind că devine prea aridă notarea cu cifre.
Am reținut și modificat ce mi-a fost sugerat. Vă doresc să aveți spor și satisfacții în tot ce faceți, poetic sau nu.

Văd în acest expresiv și bine strunit discurs incantatoriu, un dialog cu elemente primordiale, dintre cer și subpământ sensibile și tonice, puternice și temătoare,într-o încercare de a ne descoperi esențele.

Paul -am descoperit târziu comentariul tău. În privința titlului, cred că voi continua așa pe mai departe. Numerotarea sonetelor pe post de titlu a început să mi se pară prea seacă, prea înseriată și monocordă. Titlul va fi întotdeauna primul vers. Nu e o noutate, dar pot să-ți spun că ideea mi-a dat-o un actor care este și poet bun, în același timp : Dinu Ianculescu. Ușoara tentă ironică nu e deliberată, dar mă bucur dacă poate fi luată și așa. Cât despre înstelări : mai puțin important. Nu fac parte dintre preferații zilei. Cel mai bine, chiar suficient, ar fi să am eu însuși îngăduință față de mine. Fii și tu atent : ești prea activ. Ai grijă la priorități.
Miha - reluarea proverbului se potrivește și pentru ce am spus mai sus. Cât despre iluzii, cred că ele domină tot. Pe mine mă strivesc.
Sper ca mâine să postez un sonet de dragoste. Deocamdată nu înțeleg de ce îmi place.
Pe curând.

Din ce în ce mai des, în ultima vreme, văd în jurul meu măști. Chipurile reale le disting mai greu, ascunse în spatele lor. Chiar mă întrebam : o iau cumva razna ?Încă mai cred că nu eu sunt acela care are nevoie de \" tratament\" .

Bine ai venit! Chiar dacă asta s-a întâmplat mai demult, păstrez senzația de noutate.

Anda - mi-ai făcut un portret care mă așează și pe mine în rând cu lumea, în rând cu omul de pe stradă, de care vorbești. Ca și el, oscilez între deziluzie și speranță și încerc să mi le asum pe amândouă.
Codrina- încă mai trag nădejde că fățărnicia, ca și alte întrupări ale păcatului, vor rămâne din ce în ce mai izolate, doar în litera unui poem. Sunt un idealist, nu-i așa ?
Dana - să nu mă crezi fățarnic atunci când îți spun că abia așteptam semnul tău bivalent, al imaginii și reflecției. Am și eu momente când trebuie să fiu crezut pe cuvânt.

Un lucru am uitat : un gest al cărui contur nici nu știu cum să-l calific pentru a nu-l despuia de toate conotațiile, este acela al lui Daniel Bratu care a avut bunăvoința să se aplece și asupra unuia dintre textele mele. Cu atât mai mult cu cât până acum n-am avut încă plăcerea să ne întâlnim direct . Vreau să-i spun că apreciez, sper, cum se cuvine, o asemenea generozitate și mă voi strădui să fiu prezent la viitoare întâlnire de la Iași, cu certitudinea că acolo se află o mulțime de prieteni adevărați.
Mulțumesc, Daniel. Încă odată mulțumesc, Dana.

Mă bucur să trăim împreună magia din spatele cortinei.

Cine spune că nu am fost la Iași ?
Am citit cu sufletul în palmă și am retrăit, prin maniera ta de retrospecție exhaustivă a momentului, întreaga desfășurare de fapte,gânduri și mirări aruncate peste lume. Știu tot, știu cu nuanțe și trăiri autentice, mă bucur de ce s-a întâmplat, de ce se întâmplă și îți mulțumesc pentru gândul cel bun, ca un vestitor al sărbătorilor din noi.

Paul - Continuarea nu e departe.
Maria - Trebuie să-ți mulțumesc și pe această cale pentru ajutorul pe care mi-l dai constant. Bucuria pe care o am de a ma afla în preajma numelor pe care le purtăm pe buze ori de câte ori intrăm în contact cu arta, m-am gândit să nu o port numai pentru mine. Eu mai păstrez și gestul și privirea celor cu care am stat de vorbă, dar, cred că singur cuvântul ete suficient pentru a contura un profil de artist de care mă apropii întotdeauna cu respect și prețuire.

Prevăd, o avalanșă de oameni de zăpadă, dar, probabil, ești prima care a ajuns deja la anotimpul dezghețului. Cel puțin al celui din noi.

Ba nu. Mai bine mâine. Spune ceva și asta, nu ?

În primul rând mă bucur că ești pe aproape. Mulțumesc de atenționare. Fii și tu atent să nu revii la o perioadă de supraîncărcare. Cred că-ți știi prioritățile.
Ia un exemplu și de la mine : mai rar, ca să fie loc pentru toate.
De scris scriu destul, de postat o fac mai rar. Totuși astăzi mai trimit un sonet.
Pe curând

Sper ca acest segment de preocupări artistice, nu într-atât de îndepărtat de condiția și rosturile literaturii, să intereseze și să poată fi considerat ca o contribuție la îmbogățirea paletei de preocupări și exprimări din spațiul acestui site.
Mă gândesc la colegii nostri \" de suferință\" din străinătate care își aduc aminte de figurile mari ale teatrului românesc, dar au și mai puțin ocazia să fie alături de ei, măcar câteva clipe. Și noi ceilalți, cum a remarcat Anda, avem rareori privilegiul de a păși în spatele cortinei, în laboratorul de creație a viitoarelor întrupări scenice, în tăcerea semnificativă a studiului și prefacerii într-o formă de viață cu mult mai atrăgătoare și profundă decât aceea reală.
Pentru că, prin natura profesiei, am deseori această posibilitate, n-am vrut să fiu egoist, ci, din contră, am vrut să prezint tuturor ce gândesc, cum gândesc, ce simt și cum suferă sau râd actorii, regizorii, criticii de teatru, oamenii scenei, apoi cei ai muzicii, ai artelor plastice, a tuturor formelor de întrupare artistică. Va fi și aceasta o serie lungă și diversificată, pe care o ofer\" agoniei \" cu toată declarata mea pasiune pentru cei ce se sacrifică dăruind celorlalți.
Sper să ne putem bucura împreună de clipele petrecute alături de mari artiști ai scenei românești.