Oricât de maiestuos mă vezi în toate

\"Oricât de maiestuos mă vezi în toate,
În templul meu de blândă penitență\"

Imi place mult sonetul - ideea de lupta cu sinele, ascunsa ochilor celorlalti...

Bine ai venit! Chiar dacă asta s-a întâmplat mai demult, păstrez senzația de noutate.

Apa trece, pietrele raman.... Oricat de mult ne-am ascunde in intamplari si-am pune clipele sa-si croiesca singure amintiri, ramane surpriza de a ne descoperi aceiasi, sub lanturile curgatoare ale iluziilor. Ma bucur sa te revad, acelasi.

miha

Paul -am descoperit târziu comentariul tău. În privința titlului, cred că voi continua așa pe mai departe. Numerotarea sonetelor pe post de titlu a început să mi se pară prea seacă, prea înseriată și monocordă. Titlul va fi întotdeauna primul vers. Nu e o noutate, dar pot să-ți spun că ideea mi-a dat-o un actor care este și poet bun, în același timp : Dinu Ianculescu. Ușoara tentă ironică nu e deliberată, dar mă bucur dacă poate fi luată și așa. Cât despre înstelări : mai puțin important. Nu fac parte dintre preferații zilei. Cel mai bine, chiar suficient, ar fi să am eu însuși îngăduință față de mine. Fii și tu atent : ești prea activ. Ai grijă la priorități.
Miha - reluarea proverbului se potrivește și pentru ce am spus mai sus. Cât despre iluzii, cred că ele domină tot. Pe mine mă strivesc.
Sper ca mâine să postez un sonet de dragoste. Deocamdată nu înțeleg de ce îmi place.
Pe curând.