S o n e t 2 0 3

Când vãd un om mergând pe stradã nu știu niciodatã dacã se îndreaptã spre fericire sau spre neșansã...când îți citesc sonetele nu știu dacã te îndrepți spre pace sau spre o nouã luptã. Poate așa se și explicã aceastã chemare pe care mi-o faci, mereu, atât mie cât și celorlalți.

(Strofa a doua versul trei, vezi un pic \"Pãgân\").

Acest sonet al fatarniciei, este perfect reprezentat in versurile: \"Surâs angelic îmi compun pe față/ Și izbutesc pe cei din jur să-i mint.\"

\"e clipa grea si gestul ma doboara, pe scara vietii si-a fiintei ma-nvesmantez in viata cu-a sanctitatii trena (de argint), iertati voi oameni, ca va mint..\"
si noi iertam primind invatatura..

Anda - mi-ai făcut un portret care mă așează și pe mine în rând cu lumea, în rând cu omul de pe stradă, de care vorbești. Ca și el, oscilez între deziluzie și speranță și încerc să mi le asum pe amândouă.
Codrina- încă mai trag nădejde că fățărnicia, ca și alte întrupări ale păcatului, vor rămâne din ce în ce mai izolate, doar în litera unui poem. Sunt un idealist, nu-i așa ?
Dana - să nu mă crezi fățarnic atunci când îți spun că abia așteptam semnul tău bivalent, al imaginii și reflecției. Am și eu momente când trebuie să fiu crezut pe cuvânt.

ai ai ai, adrian, nu ma starni..:)
ce stiu eu despre tine, sunt taine ce numai la ureche ti le spun..:)
fac parte insa dintre cititorii tai fideli si nu mai am cum sa repar. incerc sa uit de tine luand in serios cuvantul..
se intampla insa asa, sa te si cred..:)

Din ce în ce mai des, în ultima vreme, văd în jurul meu măști. Chipurile reale le disting mai greu, ascunse în spatele lor. Chiar mă întrebam : o iau cumva razna ?Încă mai cred că nu eu sunt acela care are nevoie de \" tratament\" .

Codrina, Dana,
Va rog dati-mi un semn la blitzro@hotmail.com