ADRIAN ANGHELESCU

Aprindeți lumânarea pentru morți Măcar odată-n an să-i pomenim Să ne-amintim, cât suntem vii, de toți Și-un gând de bine să le-atribuim Pentru că sunt cu toții-n altă

Poporul suveran e-o utopie Menită să ne gâdile timpane E ca și când asculți o melodie Care nu ține însă loc de foame Găselniță pentru democrație Puterea votului

De-aceea cerul îl asemuim Ne dă lumina zilei energie Așa precum o binecuvântare Să ne trezim din dulcea lenevie A nopții, pentru vremea viitoare Vibrează și mai mult

Decât să te aștept și să nu vii Să-mi treacă timpul doar cu așteptări Te caut eu, te caut zi de zi Debusolat, în cele patru zări Pentru că mi s-a arătat în vis

Lacrima e legătura Dintre simțuri și trăiri Lacrima e picătura Care-nmoaie atâtea firi Lacrima este preaplinul Fericirii nesperate Însă lacrima-i și chinul Durerii

S-a lăsat ceața peste-ntreaga vale Dar cât se-ntinde cine poate ști Numai vreo vietate zburătoare Dacă deasupra ceții va pluti Aud prin ceața densă și opacă Străbătând

Îmi amintesc de flăcări violete Când susțineam un mare „prostănac” Și vă mărturisesc că n-am regrete Fiindcă oricum a devenit un fleac Iar azi la startul altei

Se micșorează zilele încet În timp ce nopțile se vor lungi Și aerul pe care-l trag în piept Este mai rece-n fiecare zi Iar soarele de-acum se-ndepărtează De parcă s-ar

Pe cărarea adumbrită Din codrul în desfrunzire S-a ivit iar o ispită Prin a mea închipuire N-avea nici filozofie Nici pretenții nu avea Dar avea, fir-ar să fie, Ceea

Încrezători și plini de nerăbdare Cei mici vin ca să-nceapă prima clasă Unde-i așteaptă doamna-nvățătoare La școala ce va fi a doua casă Și atâtea orizonturi vor

Lipsesc manualele de clasa întâi Acum la început de an școlar Și cade-n cârca-nvățătorului Să țină locul de abecedar Însă de ce lipsesc nu prea se știe Deși primim

Sunteți lăstari ai vechilor copaci A căror trupuri au îmbătrânit Pentru că timpului n-ai ce să-i faci Când se perindă către infinit Dar voi cu inocența din priviri Mereu

Se răsucește Nelson în mormânt Fără ca să se știe daravela Și credeți-mă, și eu să mă frământ De când Monica zice că-i Mandela Adică matracuca bretonată Cândva „bețivă”

Ce-o fi iubirea, tot mă-întreb mereu, O fi fiorul care mă străbate De câte ori privesc la chipul tău Ori mi-l închipui dacă sunt departe? O fi sclipirea care n-o

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu Ți-aducem astăzi cânt de mulțumire Auzi-ne și ajută-ne prin Fiul Tău Ca să ne fie pe pământ mai bine Și iartă-ne păcate,

Când îți faci calculele pentru viață Analizând ce șanse vei avea E bine ca să pui răul în față Și să-ți închipui ce se va-ntâmpla Fiindcă un optimism

Poporul care este suveran Și care s-a scăpat de comunism Rămase totuși fără nici un ban Ca și șomerul din capitalism Fiindcă poporul hotărî așa Și pentru asta el s-a și

Grija pentru sănătate, Grija pentru existență, Grija pentru libertate, Grija pentru competență, Grija pentru-ai tăi părinți, Grija pentru fericire, Grija pentru prunci și

De ce strigăm atâția libertate Acum când granițele sunt deschise Și putem merge în străinătate Așa cum nu demult un „chior” ne zise? De ce-i mereu cuvântul

Nu vreau să fiu prostit cu argumente Care de fapt sunt numai afirmații Eu vreau acum răspunsuri pertinente Fiindcă m-am săturat de declarații Deoarece ca simplu cetățean Și

Veniți să socializăm Și să schimbăm păreri, opinii Ba chiar să ne și lamentăm Fiindcă ne cumpără străinii Aveam cândva averea țării Ce-a fost atunci a tuturora Însă de

Ne naștem din instinctele iubirii Când două ființe dragi se contopesc Ca să se-atingă culmea fericirii Din care oamenii se zămislesc. Ne naștem să vedem lumina zilei Iar

Ca și-un copac bătut de vânt și ploi Care rămâne toamna desfrunzit Aidoma suntem bătuți și noi De timpul ce se scurge-n infinit Însă copacul iarăși înfrunzește Atunci

Ne pricopsim cu prezidențiabili S-avem de unde-alege, vorba aia Și mulți din ei de-a dreptul inefabili Încinseră de pe acum bătaia Bineînțeles , și-acum ca-n alte