ADRIAN ANGHELESCU

Preferi \"să ai capul tăiat\" Dar când mințeai ce preferai? Nu cumva încă un mandat Și de-aceea tot promiteai? Când liberalii s-au opus Măreai leafa la profesori Și

Toate dorurile mele M-au purtat mereu pe drum Iar o parte dintre ele Mă mai poartă chiar și-acum Mi se-așază câte-un dor Mai molcom , mai apăsat În grădina viselor Ce

Mi-a dat Dumnezeu din cer Prin a Sa mărinimie Mintea ca un giuvaier Și-o căruță de prostie Mi-a mai dat Divinitatea O grămadă de belele Însă și abilitatea De-a scăpa

Ne spune președintele teatral Că munca lui acum se concentrează Numai pe interes național Pe care-l apără și garantează Când s-a împrumutat întâia oară Luând banii de la

Mă tăvăleam cu tine prin ierburile-nalte Feriți de ochii lumii și singuri amândoi Acolo lângă râul care duce departe În valurile-i limpezi tot patosul din noi Stăteam

A văzut o țară-ntreagă Cum se practică hoția Și cum nimeni nu se bagă Când nu vrea președinția Dintr-o sală-aproape goală Cu deputați vreo optzeci Numărându-i îi

Parlamentar cu traista plină Ce-i tot sprijini pe guvernanți Să ști că porți întreaga vină Față de proprii tăi votanți Cum ai putut cu mintea ta Să-accepți tăieri

Þi s-a stins glasul care răscolea Constiința națiunii românești Iar inima ți s-a oprit și ea Deși tu ai fi vrut ca să trăiești Þi-au mai rămas doar versurile

Mereu în gâdurile mele Tu ești de neasemuit Și-n fiecare dintre ele Mai dragă tu mi-ai devenit Mereu în visele de dor Apari doar tu de când te știu Că visele au

Mai la deal de casa noastră Un vecin și-a luat nevastă O drăcoaică de muiere Dragă și inimii mele Eu de câte ori o văd E furtună și-i prăpăd Iar când îi aud

Scăpați dintr-un regim totalitar Ce propovăduia egalitate Românu\' a devenit proprietar Chiar și de n-a avut proprietate În buluceala-aceea generală Șuții s-au mișcat repede

În satul meu mehedințean Trăia odată un unchieș Era și singur și sărman Și-avea pe prispă-ntins un preș Dacă-l priveai părea curat Dar când l-am ridicat odată Sub preș

Unchiul Jană într-o vară Cam prin anul \'93 Îmi scria la ceas de seară Din dealul Smadoviței: -Am îmbătrânit nepoate Lionica nu mai e Nu mă mai descurc cu toate Îmi

De-așa reponsabilitate Și după-atâta competență Era mai ,mai \"să dau pe spate\" De-a \"chiorului\" impertineță Zicea atunci în miez de noapte Un smiorcăilă reales Că fără

Nu vreau să-mi luați vreun grad de libertate Lăsați-mă-n \"lejerul meu\" să stau Excesele de autoritate De-acum la mine rostul nu-și mai au M-am săturat de

Când ziua-ncearcă noaptea s-o ajungă Iar soarele la orizont se-arată Lumina întunericul alungă Până se face noapte inc-odată Atunci se-nviorează-ncet la viață Gâze ,

Să-mi spuneți dacă vreun alegător I-a mandatat să taie din salarii În clipa-n care ei prin votul Își alegeau atunci parlamentarii ? Ori dacă pentru prezidențiale Ei l-au