ADRIAN ANGHELESCU

Te-aș fi iubit cu toată ființa mea Și te-aș fi luat mereu în gând la mine De n-ai fi fost deja a altuia Și de-aveai o fărâmă de rușine Dar te-arătai mereu

Eu mi-asum ,că asumarea E la modă de doi ani, Deci îmi asum disperarea Românilor fără bani Îmi asum și nepăsarea De-a nu reacționa Când

Și mototol și sărăntoc M-am învățat să comentez Și să mă plâng că n-am noroc În loc să merg să protestez Și-așa ca mine sunt mai toți Nemulțumiți și ofticați Ce-ar

Atenție români de peste tot Cei care sunteți azi nemulțumiți S-ar putea ca la viitorul vot Să fiți încă odată păcăliți Eu știu că toți vă credeți prea deștepți Prea

Le-ați luat și biberonul de la gură Și pamperșii de pe la funduleț Știind că o asemenea măsură

Ați semnat o moțiune Dar la vot n-ați fost prezenți Ca să mă prostiți pe mine Că voi sunteți vehemenți Și ca mine pe mulți alții Care văd în voi salvarea Când de

Mi-e dor de derdelușul copilăriei mele De pârtia de sănii pe care mă dădeam Când nu simțeam urcușul și cât erau de grele Pantele lunecoase pe unde mă suiam Mi-e dor

M-ai alăptat la sânul tău întâi M-ai legănat de câte ori plângeam N-ai încetat nicicând să mă mângâi Chiar și-n momentul în care dormeam M-ai sprijinit de mână să

Mă tăvăleam cu tine prin ierburile-nalte Feriți de ochii lumii și singuri amândoi Acolo lângă râul care ducea departe În valurile-i limpezi tot patosul din noi Stăteam

Cu fiecare răsuflare Aerul vieții mă pătrunde Și-mi pune gândul în mișcare Să zburde singur pe oriunde Cu fiecare zori de zi Mă simt mereu mai norocos Mai bucuros

V-am mandatat noi oare ca să tăiați salarii ? A aprobat poporul cumva măsura voastră ? Mai au oare vreun sprijin acum parlamentarii Ce-au susținut guvernul cu măsuri

Trăncănitorul șef al națiunii Un șarlatan cum nu s-a pomenit Ne ceartă vehemnet pe toți românii Pe lângă faptul că ne-a tot mințit El reproșează astăzi tuturor Că

Atâția ani au despărțit Carpații Pe cei ce populează-această glie , Pe cei care de-atâtea generații Au trăit într-o cruntă iobăgie Atâția ani imperiul și-a tras seva Din

Rafalele de ploaie băteau în geamuri tare Șindrila de pe casă dădea să se desprindă Și vântul cu-al lui vuiet răcnea în gura mare Înfricoșând icoana cea sfântă sus la

M-am săturat de unanimitate , De „almanahe” și de „ prostănac” De șmecherii , hoții și nulitate Și de aceea nu mai vreau să tac Mam săturat de flăcări violete Ce l-au

A văzut o țară-ntreagă Cum se practică hoția Și cum nimeni nu se bagă Că nu vrea președinția Dintr-o sală aproape goală Cu deputați vreo optzeci Numărându-i îi

Ați auzit ce spune-o pațachină Una ce fură voturi pe la noi : Că București-ul ar primi lumină Taman de la Elena de Pleșcoi ? Celebra blondă cică-ar fi adus Pentru

Ni se vorbește mult de competență Cu vorbe ce-s pompos meșteșugite De oratori ce vor audiență Cu orice preț și cu orice cuvinte De parcă s-ar fi strâns toți

Din trupul tău rămas fără suflare S-a stins ieri viața care mi-a dat viață Rămân șocat și mut de supărare Iar lacrimile-mi izbucnesc pe față Te-ai chinuit și te-ai

„Să trăiți bine”-i sloganul Inventat la patru ani Și valabil pân’ la anul Numai pentru talibani Ne plătim naivitatea Cu factura de la gaz Robiți de fiscalitatea Ce

N-aș vrea să fiu crezut vreun misogin Fiindcă n-ar fi deloc adevărat Deoarece eternul feminin Prin gingășia lui m-a fermecat Însă nu pot să nu dezavuez Femeia care

Oare ne trebuie vreun dictator Să ne confiște iar democrația Și să devină un uzurpator Ce vrea să instaleze tirania ? E-adevărat că megalomania E boala celor neîntregi

O blondă înfumurată Tot timpul năbădăioasă Se-agită , se sfarmă toată , Aprigă și belicoasă Ea ne zice inepția Într-un mod cam lapidar Cum că toți din România S-ar