Poezie
Mă dezic de asumare
1 min lectură·
Mediu
Eu mi-asum ,că asumarea
E la modă de doi ani,
Deci îmi asum disperarea
Românilor fără bani
Îmi asum și nepăsarea
De-a nu reacționa
Când ăștia cu guvernarea
Bagă mâna-n punga mea
Și mă jecmănesc tâlharii
De bani „fiindcă nu-i merit”
Mai tare ca bișnitarii
Ce mereu m-au fraierit
Mi-asum și ereditatea
De a fi prea răbdător
Însă și naivitatea
De-acum a românilor
Care se lasă mințiți
Furați și manipulați
De niște neisprăviți
Ce-au fost „reevaluați”
Îmi asum patriotismul
Cu ce-a mai rămas din el
Dar nu condamn comunismul
Cum făcea ieri un mișel
Ce-a uitat să „informeze”
C-atunci în străinatate
Reușeau ca să lucreze
Doar cei din Securitate
Însă nu-mi asum avere
„Din vânzări anterioare”
Fiindcă nu sunt la putere
Și n-am flotă de vapoare
Nu mi-asum legi adoptate
Prin negocieri murdare
Ce schimbă o nedreptate
Cu o alta și mai mare
Și nu-mi sacrific poporul
Prin măsuri totalitare
Indiferent ce vrea „chiorul”
Mă dezic de asumare
Că dacă democația
Prin asumări o sugrumă
Va fi mâine-n România
El tiran și noi o turmă
001.191
0