Poezie

Feriți de ochii lumii

1 min lectură·2 decembrie 2010

Mediu

Mă tăvăleam cu tine prin ierburile-nalte

Feriți de ochii lumii și singuri amândoi

Acolo lângă râul care ducea departe

În valurile-i limpezi tot patosul din noi

Stăteam întins sub cerul cu norii albicioși

Care-ascundeau vremelnic lucirea de la soare

Privind cu lăcomie la sânii tăi frumoși

Ce tresăltau la pieptu-ți de-atâta nerăbdare

Ne ocroteau arbuștii cu frunza lor cea deasă

Care păreu străjerii acestui colț de rai

Când mă țineai în brațe nespus de grațioasă

Cu gura-ntredeschisă sărutul ca să-mi dai

Cu susurul ei apa care curgea mereu

Acoperea complice șoaptele de iubire

Ce le rosteam într-una vrăjit de chipul tău

Pe care-l sărutasem năuc de fericire

Și când stăteam alături pe pat de albăstrele

Iar florile din iarbă ți se-mpleteau în păr

Ne mângâia sub soare o pală de-adiere

A unui vânt de vară pe-acolo călător

001.281

ADRIAN ANGHELESCU. “Feriți de ochii lumii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-anghelescu/poezie/13963197/feriti-de-ochii-lumii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.