Poezie

Recunoștință

1 min lectură·2 decembrie 2010

Mediu

M-ai alăptat la sânul tău întâi

M-ai legănat de câte ori plângeam

N-ai încetat nicicând să mă mângâi

Chiar și-n momentul în care dormeam

M-ai sprijinit de mână să pornesc

Și mi-ai încurajat zburdălnicia

Sunt fascinat mereu când mi-amintesc

Că tu mi-ai luminat copilăria

Cu pașii tăi m-ai însoțit la școală

Te minunai când mă vedeai că-învăț

Am fost mereu motivul tău de fală

Și prea m-am bucurat de-al tău răsfăț

Adolescența mea cea zvăpăiată ,

Când mă-mboldea năvalnic vreo iubire

Și alergam să mă-ntâlnesc cu-o fată ,

Tu mi-ai vegheat-o fără a-mi da de știre

Și-atunci când am avut copii și eu

Te-ai bucurat ca de o bogăție

Și i-ai crescut de mici în jurul tău

Cu dragoste și cu mărinimie

De-aceea socotesc cu mintea mea

Că nu există vreo comoară-n lume

Care să poată astăzi valora

Mai mult decât însemni tu pentru mine

001.624

ADRIAN ANGHELESCU. “Recunoștință.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-anghelescu/poezie/13963258/recunostinta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.