ADRIAN ANGHELESCU

Când soarele coboară-n spre amurg Pe bolta roșietică de foc Clipele zilei tot cu el se scurg Să vină întunericul în loc Lucirea astrului încet se pierde Ducând cu ea

Se-așează norii-ntunecați și grei Peste lucirea mândră de la soare Acoperind toată splendoarea ei Cu negurile înfricoșătoare Iar din seninul unei zori de zi Care mi s-a

Foșnetul frunzelor îngălbenite Căzute sub copacul părăsit E bocetul aducerii aminte A verdelui ce iarăși a murit Lovit de frigul ce i-a amorțit Nervurile cu mii de

S-a strecurat tiptil-tiptil, În timp ce eu dormeam mai bine Un gând șăgalnic și abil Care m-a întrebat de tine Dar mai întâi mi-a reproșat C-aș avea

Sunt profesor navetist Dar să nu crezi că-mi convine Ca să fiu mereu turist Și să te-mpiedici de mine Sunt pentru că vrea sistemul Care ne conduce-acum Să mă lovească

Adie vântul doar cu câte-o boare Iar arșița care ne toropește Ne izgonește să găsim răcoare Când soarele pe boltă strălucește Sfârâie tot pământul sub picioare De-ai

Vise și gânduri laolaltă Conviețuiesc de când mă știu Și de când inima-mi tresaltă Zglobie ca și-un bidiviu Ele mă poartă printre stele Și prin adâncuri abisale Zburând

În Univers eu am un timp al meu Care se scurge de când m-am născut Când sus pe cer un mândru curcubeu Se bucura de-al soarelui sărut De-atunci îmi trăiesc clipele pe

Trezește-te poporul meu sărman Măcar acum când vine iar sorocul Să demonstrezi că poți fi suveran Și să-ți găsești în lumea asta locul Dă-ți seama că nici azi nu-i prea târziu Să scapi de

Sunt furios fiindcă ne-ați păcălit Încă din prima zi de libertate Și ne-ați manipulat, și ne-ați mințit Ca să trăim în austeritate Dar sărăcia-i numai pentru noi Că voi

Când am scăpat de jugul tiraniei Și când cu toți ne-am entuziasmat Nu bănuiam că-n jugul sărăciei Încă de-atunci cei mulți ne-am înhămat Deși strigam într-una :

Ei „repornesc inima României” Și fac „proiecte de prosperitate” Translatând toate schemele hoției În viitor din actualitate Adică tot un fel de ce-a mai fost Și sinonim cu-acel „Să trăiți

Eu mi-asum ,că asumarea E la modă de doi ani, Deci îmi asum disperarea Românilor fără bani Îmi asum și nepăsarea De-a nu reacționa Când

Cum razele de soare-n zori de zi Desfac petale-nchise peste noapte La fel și ochii tăi de m-ar privi Mi-ar lumina azi gândurile toate Cum stelele pe cer , când

Mă-nchin la Tine Doamne Dumnezeu Cu gând curat în vers de poezie Că trecător prin viață sunt și eu Și-s dator pentru-a Ta mărinimie Mă bucur că așa fu vrerea Ta Să

V-am mandatat noi oare ca să tăiați salarii ? A aprobat poporul cumva măsura voastră ? Mai au oare vreun sprijin acum parlamentarii Ce-au susținut guvernul cu măsuri

Ați auzit ce spune-o pațachină Una ce fură voturi pe la noi : Că București-ul ar primi lumină Taman de la Elena de Pleșcoi ? Celebra blondă cică-ar fi adus Pentru

În satul meu mehedințean Trăia odată un unchieș Era și singur și sărman Și-avea pe prispă-ntins un preș Dacă-l priveai părea curat Dar când l-am ridicat odată Sub preș

Preferi \"să ai capul tăiat\" Dar când mințeai ce preferai? Nu cumva încă un mandat Și de-aceea tot promiteai? Când liberalii s-au opus Măreai leafa la profesori Și

„Să trăiți bine”-i sloganul Inventat la patru ani Și valabil pân’ la anul Numai pentru talibani Ne plătim naivitatea Cu factura de la gaz Robiți de fiscalitatea Ce

Fă cumva și nu ne mai minți Cu atâta nonșalanță șmecherească Deoarece e bine ca să ști Că vor și alții să ne mai prostească Fă cumva și stai în banca ta Nu-ți

Toți, care mai de care, ne-am vrea în primul rând, Ne-am vrea și cu stea-n frunte, ori vreun conducător, Numai că existența ne cerne rând pe rând Și ne așează-n locul

Ce-o fi iubirea, tot mă-întreb mereu, O fi fiorul care mă străbate De câte ori privesc la chipul tău Ori mi-l închipui dacă sunt departe? O fi sclipirea care n-o

Nu-i treaba mea să-l judec cât îi de vinovat Pe cel ce azi trăiește o altă tragedie Dar mă irită modul în care s-a-ntâmplat Și mă neliniștește șireata strategie Ce