Poezie

Eu am un timp al meu

1 min lectură·6 aprilie 2015

Mediu

În Univers eu am un timp al meu

Care se scurge de când m-am născut

Când sus pe cer un mândru curcubeu

Se bucura de-al soarelui sărut

De-atunci îmi trăiesc clipele pe rând

În felul meu atât de personal

Când timpul trece-ncet alunecând

Spre infinitul imemorial

Și-mi pun mereu tot felul de-ntrebări

La care n-am găsit nici un răspuns,

Nici în lecturi și nici în cugetări,

Cât mai am eu din viață de parcurs?

Că pe-acest drum destul de-anevoios

Pe care visele se pierd încet

Privirea mi se-aplecă tot mai jos

Și off-urile mi se strâng în piept

Când orizontul vine mai aproape

Ne mai fiind atât de-nseninat

Încep și amintirile să-mi scape

Ca să rămân destul de-ngândurat

Și gândul zboară numai către cer

Spre Dumnezeu-l care-i nevăzut

Căruia îndrăznesc și-acum să-i cer

Doar sănătate și nimic mai mult

Atunci când mă trezesc în zori de zi

Îi mulțumesc pentru-acest dar divin

Lui Dumnezeu fiindcă mai pot trăi

Încă o zi, ca Lui să mă închin

Fiindcă oricât aș fi de păcătos

Întotdeauna El m-a ocrotit

Că Dumnezeu-l meu este milos

Și eu mereu în suflet l-am iubit

00951

ADRIAN ANGHELESCU. “Eu am un timp al meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-anghelescu/poezie/14069036/eu-am-un-timp-al-meu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.