Poezie

Femeia și cizmele

1 min lectură·11 septembrie 2010

Mediu

Unchiul Jană într-o vară

Cam prin anul \'93

Îmi scria la ceas de seară

Din dealul Smadoviței:

-Am îmbătrânit nepoate

Lionica nu mai e

Nu mă mai descurc cu toate

Îmi trebuie femeie

Așa că ia seama bine

Cută-mi una să vină

Ca să stea aici cu mine

Că poate-o fac și stăpână

Să nu fie prea bătrână

Că eu încă mă mai mișc

Și măcar odată-n lună

De țâțe să pot s-o pișc

Și mai vreau să-mi dai nepoate

Cizme noi de cauciuc

Să bat noroaiele toate

Pe la câmp unde mă duc

Că fiul meu și cu nora

Nu prea mă-nțeleg,știi bine,

De parc-aș fi al altora

Să stau singur ca un câine

N-are cine-mi face-o ciorbă

Noroaiele-s toate grele

Și n-am cui spune o vorbă

În nopțile fără stele

De-aceea sper să nu uiți

Că vin sărbătorile

Și te rog ca să-mi trimiți

Femeia și cizmele

001.053

ADRIAN ANGHELESCU. “Femeia și cizmele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-anghelescu/poezie/13953192/femeia-si-cizmele

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.