Poezie

Ceata

1 min lectură·30 septembrie 2014

Mediu

S-a lăsat ceața peste-ntreaga vale

Dar cât se-ntinde cine poate ști

Numai vreo vietate zburătoare

Dacă deasupra ceții va pluti

Aud prin ceața densă și opacă

Străbătând tot mai clar un șuierat

Al trenului care-ar urma să treacă

Grăbit de parcă este-ntârziat

Noroc că eu știu drumul spre livadă

Însă pășesc atent și temător

Pentru că nu e nimeni să mă vadă

Cum nu văd eu coroana pomilor

Mă duc acolo toamna când și când

Să simt miros de măr și gutuie

Și să văd nucile din nuc căzând

Cu miezul crud în pieliță-amăruie

Acum pământul este plin de rouă

Abia-l zăresc uitându-mă în jos

Și parcă văd o mogâldeață, două

A unor pomi ce-i simt după miros

Iar soarele învăluit în ceață

Pare un gălbenuș într-un aspic

Ce tremură și-n astă dimineață

Pe cerul unde nu zărești nimic

Abia după vreo oră strălucește

Cu razele-i tot mai dogoritoare

Când ceața întru-n minut se risipește

Să pot privi mai clar întreaga vale

001.301

ADRIAN ANGHELESCU. “Ceata.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-anghelescu/poezie/14056921/ceata

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.