ADRIAN ANGHELESCU

E plină națiunea de-atâția competenți Numai că rezultate n-avem la bunăstare Fiindcă din toți aceia și foști dar și prezenți Se vede că niciunul nu prea a fost în

Tarabele sunt pline de-atâtea , de tot felul Și-n jurul lor sunt roiuri în veșnică mișcare Sfârâie fleica, puiul, costița, mititelul Berea din dozatoare țâsnește în

Toți, care mai de care, ne-am vrea în primul rând, Ne-am vrea și cu stea-n frunte, ori vreun conducător, Numai că existența ne cerne rând pe rând Și ne așează-n locul

„O să lucrăm la toate” spunea cam năucit Cel ce-avea o față ca cea de habarnist Înghesuit de „chelul” care l-a mirosit Că n-ar prea avea omul fler de economist În

“Fac tot ce trebuie și nu ce-aș vrea” Cu asta ne-aburește înc-odată Același suspendat, mare lichea, Când ne mai spune una gogonată Zicându-ne că n-a știut

Cu prețuri mari și lefuri foarte mici Și c-un șomaj ce crește an de an „Statul de drept” de pe la noi, de-aici Mai bine s-ar numi „fraieristan” Deoarece ca „simpli

Pin taxe, prin impozite și dări La care se adaugă din plin Acele contribuții obligări Am sărăcit puțin câte puțin Și-n loc s-ajungem la prosperitate Așa cum tot

De unde vin și încotro mă duc Este-ntrebarea ce mi-o pun mereu Fiindcă mă simt pe lume singur cuc Cu gânduri și cu vise-n capul meu? Pe la-nceput, când ochii i-am

Sunt plătitor de taxe și de dări Plătesc impozite și contribuții Și după toate-aceste obligări Eu țin în spate multe instituții Fie că-s Autorități Naționale Sau se

Din ochii tăi pornit-au sclipiri incendiare Care-au aprins în mine mari flăcări iubire Când ne-am văzut odată așa din întâmplare Și când am rămas mască, năuc de

Precum Adam și Eva prin pădure Și goi, și fără frunze, visători Nu căutam nici fragi, nici rugi cu mure Mergeam înlănțuiți și doritori Să ne pitim în codrul cu

Am crezut mereu în vise, Am crezut și le-am visat, Însă porțile deschise Tot noi ni le-am ferecat Flămânzi numai de iluzii Și promisiuni deșarte Noi pe când trăgeam

Mi-a fost întinsă mâna de-ajutor De undeva dintr-un neant poetic Să-ncerc să mă ridic în preajma lor Anevoios, ușor să nu mă-mpiedic Emoția m-a luat în stăpânire Și am

După ce-au făcut “frangantul” (flagrantul) Să-l mai țepuiască-odată Finul Bercea, condamnatul, A scos o probă filmată Să le-arate celor care Îi credeau sfinți pe-acești

De lumina de la soare Și de apa de izvor, De umbra răcoritoare, Tot mi-e dor și iar mi-e dor Și mi-e dor de frunza verde Care tremură în vânt De codrul care mă

Sunt bugetari și super bugetari Aici la noi în toată România Închipuiți-vă care-s mai tari Și care este toată șmecheria? Că deși Constituția prevede Egalitatea noastră-n

Avem nevoie astăzi de credință Dar și de foarte multe certitudini Ca să scăpăm de chin și suferință Prin propriile noastre latitudini Avem nevoie pe lângă, speranță De-a

Domnul de Sus nu-i la cheremul tău Și nici nu face ceea ce tu-i ceri Fiindcă de asta este Dumnezeu Iar tu doar credincios care să speri Pentru că noi, cu-ntreaga

Făcui cândva în tinerețe O greșeală după greșeală Ce-mi par acum la bătrânețe Ca niște pete de cerneală Care deloc nu se pot șterge Din fila vieții, orice-aș

Se-mpotmoliră și-unii și-alții Dintre cei ce se aliară Și care se uneau ca frații Când ceilalți țara guvernară E-adevărat c-atunci ciolanul Separați nu-l puteau

Mă definesc așa cum sunt Un pic de om, un pic de nume Și sunt o umbră pe pământ O picătură-n astă lume Am învățat: să știu nimic, Să am ambiții dar și vise Pentru

"Ridică" unii România Iar alții vor s-o ciopârțească Toți invocând democrația Cu care vor să ne prostească Dar nimeni nu ne dă nimic În afară de logoree Și-aș îndrăzni

Mă-împiedicai așa deodată, Desemnat cândva de partid, De-o chestie cam complicată Într-o luptă cu-n individ Adică, mai pe șleau, vă zic, Fără să-mi dea săgeți și

A venit la ușa mea O bețivă bretonată Care ieri mă tot pâra La a Europei Poartă Și-a venit, nerușinată, Să mă roage să-i dau votul Ca să mă mai toarne-odată Cu