ADRIAN ANGHELESCU

După ce-ai fost cândva necunoscut, Fiu de oier, armean, un bișnițar, La revoluție ai renăscut Și-ai devenit un latifundiar Aveai terenuri peste tot în țară Pe care tatăl tău le-a

Campania de-acum pentru Bruxelles Este prilej de mare îmbulzeală Pentru partidulețe fel de fel Ce vor să iasă cumva la iveală Partidul bâțâiala populară Vrea singur "să

De-atâția ani alerg după un drept Ce mi l-au luat "nemernicii de-atunci" Și pe care-l reclam și-l tot aștept Ca să-l rezolve poate niște "țânci" Degeaba scrii principii

Și azi mi-aduc aminte de vorba ei duioasă Cu care-atunci măicuța mă dezmierda mereu E vorba ce mă cheamă ca să mă-ntorc acasă Dar mama nu mai este și-mi pare foarte

Lumina Învierii e minunea Pe care Dumnezeu ne-o dăruiește Și pe care-o așteaptă toată lumea Ca pe ceva care ne mântuiește Lumina Învierii e speranța De viață liniștită

Vântul șuieră pe-afară Gândul de la mine zboară Ca să i-o ia înainte Vântului fără cuvinte Dar vântul înfuriat Că gândul l-a devansat A lăsat deoparte mila Și mi-a

Cruce de flori și de credință, Ramuri de salcie cu mâțișori, Speranța de-a scăpa de suferință, Dorul de cuci și de privighetori, Gândul curat către Mântuitor, Recunoștință

Îmi spunea cineva odată De-un nuntaș de la noi din sat Ce cu-o cămașă înflorată Și cu ițari era-îmbrăcat Un prea fălos smadovițean Purtându-și straiul strămoșesc Pe

Muri eroul nebăgat în seamă Unul dintre martirii Timișoarei Lăsând în urma lui jelind o mamă Acum în anotimpul lăcrămioarei El care-avu curajul răzvrătirii Când alții

De-al dracului plecași de la putere Și tot de-al dracului ai demisionat Să fii de-al dracului tot în cădere De când la dracu-n praznic ai plecat De-al dracului

Lăcătușul de vagoane Ne vorbea dintre tampoane Că-i leat cu Mihai Viteazu Deși nu cred c-ar fi cazu' Astăzi omul trei din Stat Entuziast și montat Să-și dea arama pe

Câte coincidențe ne mai sunt necesare Ca să-nțelegem astăzi că toată lucrătura Este acea sentință cu semne de-ntrebare Dată cu-o zi-nainte stopând candidatura? Și dacă

La poarta cotroceneană Stă și-așteaptă de ieri seară Guvern votat pe sprânceană De masa parlamentară Însă alcătuitorul Acestei majorități Nu exprimă ce poporul A votat în

Eu m-am gândit așa în sinea mea Ca om care mai crede în minuni Că USL-ul ieri se despărțea Fiindcă erau prea multe uniuni Avem o uniune de maghiari Ce-a fost de-un

Nesocotind pe-aceia care-au votat cu voi Această uniune cu șaptezeci la sută Voi le trimiteți votul la lada de gunoi Rupând o alianță să vă faceți în ciudă Și-aveți în

Din ochii tăi luciri de stele Mi-au luminat iubirea Chiar și-n acele clipe grele Când m-a cuprins mâhnirea Cu gura ta cu buze dulci Și sărutări divine M-ai cucerit

Cu fiecare zi ce trece Mă simt tot mai dezamăgit Că-ntr-un pahar cu apă rece Furtuna s-a dezlănțuit Și-ncepe iarăși târguiala Între distinșii aliați Care-și fac bașca

Cucul de la ora șase Cu pliscul lui răspicat Pe ecran ieri se-arătase Pe postul de avocat Nu să apere românul Așa cum vă-nchipuiți A ieșit pe post jupânul Ca

Au fluturat contributivitatea Ca fiind a pensiilor temelie Ignorând conștient realitatea Că noțiunea este-o utopie Când inventivi funcționari ai Casei Fac legile tot mai

Nu-i treaba mea să-l judec cât îi de vinovat Pe cel ce azi trăiește o altă tragedie Dar mă irită modul în care s-a-ntâmplat Și mă neliniștește șireata strategie Ce

Când se vorbește de independență Într-o justiție prea mult „blamată” Eu cred că este-o mare imprudență Și-o definiție mistificată Pentru că dintr-un turn cotrocenean Se

De Anul Nou, ca-n fiecare an, M-aș vrea mai competent decât am fost Dar nu ca mânzul ce se vrea cârlan Într-o coabitare fără rost De Anul Nou visez cai pe

A mai trecut un an de așteptări Și de promisiuni neonorate Un an cu certuri și cu dezbinări Doar din motive de întâietate Că de s-ar fi cerut, când s-a votat, Să-l

Avem pe cineva care se bate „Cu morile de vânt” dintr-un sistem Cu sârguință și tenacitate Și este o minune c-o avem Avem pe cineva ce-i înțelege Pe toți acei ce sunt