ADRIAN ANGHELESCU

Cu-n brad împodobit în prag de iarnă Aștept nerăbdător și-nfrigurat Zăpezile din cer ca să se cearnă Și-n jur să văd doar alb imaculat Aștept să vină seara de

Ia un par de mă omoară Decât să mă fraierești Cum ai fraierit o țară Cu minciuni și cu povești Ia parul și mă îndoaie Cum și alții mă-ndoiră Fiindcă omul

Unde-și bagă coada Aghiuță Generând sămânță de scandal Se va rupe oiștea la căruță De nu pun batista pe țambal Pentru că s-au declanșat ambiții Iar orgoliile-au

Din când în când apare pe ecran O știre bombă ce ne captivează Și asta se întâmplă de vreun an De când ministra tot recalculează La pensiile ce ne-au fost

De câte ori mă uit în ochii tăi Mai luminoși ca stelele din cer Țâșnesc din ei mănunchiuri de scântei Ce mă-nfioară cu a lor mister De câte ori la sânii tăi

Aveam nevoie noi ca și popor După neliniști, după căutări, De șarlatanul „asigurator” Pirat pus numai pe amenințări ? Aveam nevoie noi de bețe-n roate Puse de cel ce

"Dreptate până la cap…". Somnifer electoral Înghițit ca și pe-un hap La vot uninominal Când tu bună credință Ai votat promisiunea Sperând cu întreaga ființă C-o să

Grădina raiului de pe pământ E-ntinsă peste lanțul carpatin Unde-au făcut românii legământ C-o vor păstra ca pe un dar divin Aceasta-i țara ce ne-a fost lăsată Ca

Un nerv de prin coloana mea lombară Ce-a fost captiv strivit între inele Mă-înnebunea a nu știu câta oară Cu mari dureri și junghiuri foarte grele Paralizase laba la

Cei ce-au înlocuit legea votată Cu alta samavolnic asumată Făceau atunci o mare nedreptate Multor categorii pensionate Fiindcă cu bună știință-acei șnapani Îi „ardeau” și

Afirm și cred că țara n-o conduce Nici ponta, nici băsescu și nici boc Ci niște zăbăuci și zăbăuce Ce și-au găsit prin ministere loc Ãștia ce-s denumiți

Românule credul și prea naiv Păcălit pentru-a nu știu câta oară De cei ce-l apărară pe „bețiv” La referendumul de astă vară, Cât vei mai îndura împietatea Că ce-ai

Prea mulți blazați trăiesc în jurul meu Cu aere de mare sictireală Care și când privesc o fac cu greu Părând c-ar fi loviți de vreo sfârșeală Cu uitături pierdute sub

Când Dumnezeu din Cerul soarelui Ne-a oferit Pământul cu de toate Nu s-a gândit în bunătatea lui Că noi vom trăi totuși în păcate E-adevărat că El, Mântuitorul, Ne-a

Ne-ai arătat atâta răutate Și ne-ai mințit mereu cu bună știință O faptă bună n-ai făcut din toate Iar asta se numește neputință Ai semănat furtună-n jurul tău Și-acum

În dimineața rece pășeam pe diamante Acolo în verdeața ce strălucea la soare Ce mă-nțepau în talpă intens energizante Și-mi transmiteau fiorul ca și pe-o desfătare Din

Fă cumva și nu ne mai minți Cu atâta nonșalanță șmecherească Deoarece e bine ca să ști Că vor și alții să ne mai prostească Fă cumva și stai în banca ta Nu-ți

Ca și-un vulpoi șiret , coabitantul, Când a văzut că-i liniște-n ogradă, Schimonosit la față intrigantul, A ieșit să provoace iarăși sfadă Uitând de ce era ca să

Când nu-i „varan”-ul este „ciobanul” Când judecat, când condamnat Și toată ziua pe tot ecranul E „fenomenul” analizat Se comentează, se hazardează Comentatorii , chiar

Eu simt că mă apasă universul Furtunile mă răscolesc mereu Și mi se poticnește-ntr-una versul Fiindcă nu poate spune ce-aș vrea eu Trăirea mi-e mereu încătușată De norme

Aveți majoritate cum nici voi n-ați visat Că orice fel lege puteți ca să votați Promisiuni făcute pentru electorat Rămân în seama voastră ca să le rezolvați Inechități

La fel ca “cetățeanul turmentat” Care-i cu capul plin de mahmureală Mă-întreb acum : - Pe cine am votat Și ce-i cu toată-această brambureală? Când v-ați unit sau aliat

E-atâta liniște în mine Acum în prag de Înviere De sărbătoarea care vine Vreau să mă bucur în tăcere Și vreau ca să percep Minunea Care m-a copleșit mereu Cu mintea

Eu cred că n-am în cap decât prostie De-aceea nici n-am prea băgat de seamă Că nu prea știu ce-nseamnă o poezie Și că, doar „relatez”, cum zice-o damă, Citeam ceva de