ADRIAN ANGHELESCU

Am luat luna de pe cer Și-am ascuns-o în toiul nopții Să fie mai mult mister Pe când merg la furat hoții Am ascuns stele-n nori Bezna să fie deplină De cu seară

Destine tragice-s la orice pas În țara noastră veche de milenii Chiar și-n povești destinele-au rămas Și multe sunt păstrate cu sfințenii Mergând o vreme pe la

Patimile Lui sunt lacrimi Pe obrazul omenirii Și-au devenit sfinte datini Pe altarul nemuririi Din privirea Lui cea blândă Se revarsă suferință Când mulțimea furibundă A

Eu m-am tot răzvrătit mereu Cred că la orice nedreptate Și-am criticat tot ce-a fost rău Zi de zi în societate Și-am fost tot timpul tulburat Când i-am văzut pe

Una lui și altul ție Așa-i în coabitare Iar pentru popor se știe O dezamăgire mare Că poporul te-a votat Să-l dai jos pe „suspendatul” Dar probabil c-ai uitat Când

Poate că am sau n-am mereu dreptate Atunci când mă exprim așa și-așa Și n-am pretins imparțialitate Fiindcă exprim numai părerea mea Bineînțeles exprim și tot ce-aud Că

Am început ca să nu mai văd bine De când s-au deschis granițele țării Și de când auzeam că, sigur, mâine Noi vom păși în era afirmării M-am tot uitat în jur să văd

Zambile, toporași și ghiocei Vestesc din nou sosirea primăverii Iar mugurii se dezmorțesc și ei S-anunțe că e timpul reînvierii Semețul soare cu a lui căldură Topește

De ieri când Pristanda a fost „restructurat” Pentru că i-a luat locul blonda ce candidase Românii s-apucară toți de „renumărat” Să iese rezultatul ce doamna îl visase De

Pe tonul cunoscut, nedemocratic Le-a zis “adio” unor pedeliști Dar n-a mai fost atât de “charismatic” Și nici aplaudat de fripturiști Le-a spus că „drumurile se

Buldogul, bretonata și blondina Și-au disputat ciolanul cel mai mare Făcând ca să le crească-adrenalina Celor prezenți acolo la votare O bătălie foarte palpitantă În care

Chiar azi am auzit-o de la el Când a ieșit nervos să precizeze C-avem o cameră pe la Bruxelles Pe care-ar trebui să se conteze Adică să-nțeleg că cei de-afară Destinul

Îmi plac femeile, nu-s misogin Și mi-au plăcut mereu cele frumoase De-aceea multe versuri lor le-nchin Și le admir pe cele grațioase Dar și pe cele blânde și

Cum ne „traduce” el din ce se spune Cu-atâta patos și cu sârguință Când toți mai marii azi din Uniune Ne supun, pentru el, la umilință Și cum se crede el un om

Atât mă „tămâia” cândva o damă Cu vorbe mari de stimă și respect Că la un moment dat îmi era teamă Și-am devenit din start cam circumspect O cunoscusem fiindcă mi-a

Ce poți să-i faci unui neisprăvit Ce n-are nici cultură nici decență Și care este-atât de necioplit Prin atitudinea-i de insolență? Unul care se crede prea deștept Pe-un

O damă cu breton pe frunte Cam stafidită la făptură Era în vremurile crunte O procuroare foarte dură Ce-i maltrata pe la anchete Pe arestați bătându-i măr Cu ură

Unul care-i cu mintea rătăcită De-aici, de pe la noi, din țărișoară, Vine cu-o teorie inedită Care miroase, zic eu, a „băseală” Făcând apel la „partea sănătoasă” Și nu

Se schimbă strategia de-acum cu schengen-eala De când pe-această temă destui contestatari La curți europene își tot dau osteneala Ca să ne denigreze „în ochii celor

Cu fiecare zi ce trece Cu fiecare zi ce vine Iubirea mea nu vrea să sece Și se revarsă către tine Cu fiecare an din viață Care-l petreci la mine-n gând Mai mult

L-au votat cinci milioane Și-l huiduiesc acum șapte Dar tot cel de la „butoane” Ne conduce zi și noapte Pentru că la noi în țară S-a decis la „masa verde” Ce-au

Fiecare dintre noi poartă-n suflet năzuințe Vise, țeluri, ideal ce se cuibăresc în minte Iar unele dintre ele sunt puternice dorințe Ce ne călăuzesc pașii către mâine,

Mi-a plăcut întotdeauna Noaptea cu cer înstelat Ca să mă vegheze luna Lângă tine-alăturat S-ascult cântecul de greier Din concertul lui nocturn Și cu tine să

Am început să „mă-nspăimânt” Că mi-ați luat dreptul la cuvânt Dar și dreptul la exprimare Pe care-l are fiecare De-aceea îți spun oricine-ai fi Pe mine nu mă poți