Adina Batîr

In cautarea linistii aducem aproape tot felul de lucruri, in jurul nostru se cladesc ferestre salvatoare, altele prin care sa trecem in timp. Iar cine se afla inca pe partea cealalta, la departare, nu sesizeaza ca ce am lasat in urma noastra e transformat in tacere. In sculptura. In somn.

Sa ramai aici, Mat.

si mie imi e dor de acel parc :) stii ce e interesant pt mine? - ca intalnirea indragostitilor da impresia ca are loc intr-un univers totusi modern (cafeaua sorbita pe terasa) si totodata se vrea crearea unei atmosfere de roman.

totul a pornit de la prima poezie pe care am citit-o semnata Virgil Titarenco si am dat buzna sa citesc restul... asa ca cioc, cioc, ma primiti? :)
dupa cum ziceam socanta viziunea asta asupra poeziei moarte.. imi aduce aminte putin de Nietzsche care zicea ca Dumnezeu a murit. Impresionante imagini, blah blah-urile mi se par de efect :) si de asemenea si versul in engleza.
What about u\'ll resurect the dead poetry?... so u could do anything u wish with it.

incep sa devin fana, ti-am citit cateva din textele tale. asupra poeziei nu am de spus decat ca vad o anume dedublare care ma suceste pe toate partile si raman cu un gust placut al scriiturii tale.
imi place ca ai zis ai postat poezia nemodificata... asta pt ca reda exact ceea ce ai simtit in momentul acela... poate o vei rescrie. totusi, nu simti putin un gust amar? toata starea aceea se va transforma si atunci, desi poezia va fi perfecta din alte puncte de vedere, registrul afectiv va fi altul...

Florin, ma bucur ca (inca) mai exista aici oameni valorosi. Ai manuit foarte bine discursul poetic pana in punctul unde ti-ai propus sa ne tai rasuflarea: \"mai gândesc totuși să deschid ușa apartamentului înainte de moarte\". Vad ca treci cu mare abilitate prin campuri cu balans, penduland intre starile sinelui si starile induse de ochiul verde ca pe niste trepte.
O citesc si pe Anca.

ah ce aiurea ma simt cu acces 0 :) nu de alta, dar am de spus doar ca p.s.-ul m-a facut sa imi intind gura pana la urechi (asa cum uitasem la un moment dat ca se face un zambet) si e posibil sa nu apara comentariul meu.

casa e centrul lumii, axis mundi. se mai spune ca locuinta reprezinta pragul din \"inauntru\" in \"afara\", de la sacru la profan, de la viata la moarte. pe plan mitologic gestul trecerii este ilustrat prin spargerea Oului Cosmic.

\"(...)sunetul
unui clopot
pe care n-avem timp să-l auzim\"
ahhh, imi vine sa cred ca viata nu e melomana :)

da, munca...pasiune...motivul pentru care m-am inscris aici este dorinta de a vedea daca textele mele sunt bune de ceva... stiu doar ca scriu cu mare ardoare...

daca e asa, volumul va fi prezent in biblioteca mea. :)

poetii de moda veche sunt impunatori, parca reci... cu cei de azi esti prieten... si iata paradoxul. :)

mie imi canta toata ziua la ureche, la sens figurat desigur. nu vreau sa credeti ca sufar de nebunie or something :))

Monica... daca ma uit mai bine, marginile textului tau fac un zig-zag... asa pendulezi si tu? poate printre spiralele vrejului de fasole :)
un text fara semne de punctuatie da nastere diverselor interpretari. mai ales aici:
\"tălpile tale îmi piaptănă
curajoasele stângăcii
nu ating nimic
prin pâlnia lunii
ne scurgem ca doi copii\"
--> avand in vedere ca persoana care scrie e modelatorul cuvintelor, as putea considera verbul \"a pieptana\" ca fiind intranzitiv sau pur si simplu \"talpile tale imi piaptana...\" si atat. imi piaptana sufletul, drumul spre... etc. pe de alta parte: \"tălpile tale îmi piaptănă curajoasele stângăcii\" (remarc alaturarea \"curajoasele stângăcii\")
in continuare, fie curajoasele stangacii nu ating nimic, fie ele nu ating nimic prin palnia lunii si atunci pot lua ultimul vers ca fiind de sine statator....
si tot asa... :)
imi place.
felicitari!

\"amintirea aceea din pîntecul mamei
ți-aduci minte
în grădina uterului atît de albastru
mușcătura de pe obraz
și șarpele cu o mie de ochi și o mie de întrebări\"

sunt versuri care duc cu gandul la o nastere mistica din studiile lui Eliade, prezenta sarpelui - semnificatie a sexualitatii din filosofia orientala... precum si albastrul acela care ma vaneaza de cateva zile incoace..
in fata poeziilor lui Virgil Titarenco sunt umila mai ales ca am doar 18 ani si nu prea multa experienta in ceea ce priveste discutiile-pareri cu autori excelenti ...
nici nu stiu ce sa mai zic, decat ca enigma ritualului carotidelor I imi place la nebunie :)

Iata ca ne trimiti in spatii ezoterice, cosmice, ducand tainele divine pana departe. Poemul e despre viata si moarte, despre soarta umana aranjata dupa fire precise, altfel s-ar schimba ordinea, totul ar putea fi invers si zeii s-ar infuria. Cei patru ingeri ai vietii devin ai mortii, intrucat sunt de aceeasi esenta cu zeii, ar putea bea ambrozia, dar ar putea si lupta pentru istoria cosmosului. Aici intervine Mediolanum si Constantin purtator de nume sfant. Se formeaza cercuri, se formeaza cruci. In centru, intreaga energie - Midhe, un plan superior deci. Istoria spune ca Iisus le-a povestit discipolilor despre forta celui de-al treisprezecelea eon, pe muntele Maslinilor, dar pe care l-a invins restaurand pacea in ceruri. Ultimul cer poarta cu sine intregul flux al universului.
Sunt cruci si in poezia ta ca structura, pentru ca m-am dus de la una la alta tot pe diagonala. Las deocamdata semn al trecerii, voi reveni in tacere cu alte ganduri, mai adunate.

Ela, desigur ca nu e o intamplare a firii. Imi place cum ai patruns textul meu.

Flo, i\'m trying to keep it (real). Ma bucur ca sunt si parti din \"inside\" care ti-au placut si iti multumesc pentru semnalarea celorlalte. Voi corecta greseala typo, imi mai scapa si mie uneori.

Clau, bine ai venit cu muzica. Sunt versuri care ar face un om mai puternic when everything is wrong.

in momentul de fata sunt 33 de vizionari si nici un comentariu. ciudat.
poezia e superba, imaginile frapante. ma bucur sa vad ca lumea nu a uitat un lucru cu siguranta: sa iubeasca.
ma declar umila in fata declaratiei de dragoste pastrata in cutia cu chibrituri.... :)

interesanta aceasta arta poetica, cand trimiti tentacule doar catre poezie (\"Și nu mă înclin decât/ Puțin, dreapta-față\"). faptul ca acea inclinatie nu e si catre stanga imi da de gandit ca poti scrie si pe intuneric... doar tu si cuvintele....
mi-a placut ideea \"echilibrului\". ma duce cu gandul la cineva apropiat mie cand venind rautati din toate partile a fost consternat de cat de puternic poate fi si a ramas in picioare. e si o problema fizica acest lucru :) tras sau impins din mai multe parti deodata, corpul ramane pe loc.
remarc sfarsitul -> deosebit.

Sunt noua de aceea, dar mai trec. Poate scrii si despre muzeele de pictura din Paris intr-o zi :))

imaginea imi da fiori. nu stiu ce se intampla, dar rosul acela de iad ingemanat cu fulgii mici de zapada (oh, dragalasii :))... creeaza oximoronul \"peisagistic\" adus la nivel macro.

cred ca m-au atins aceste poezii ale tale exact in punctele mele sensibile: marea si zapada...
poezia pare o poza desprinsa din albume vechi, unde realitatea se transforma in iluzie si ajungi sa te intrebi daca aceasta intalnirea a avut loc sau nu...

\"din mine nu respiră nimic
sau poate dragostea\"

hmm... o fi dragostea, nu o fi... ceva respira acolo sigur.
imaginile mi-au captat atentia, ti-am citit poezia de vreo 4 ori... inca incerc sa imi dau seama ce se intampla exact cu tine. uite, o copiez si o citesc maine... sa vad ce concluzii trag. acum vad dorinta imensa de a scapa dintr-o lume. parca esti legata si te zbati :)