schizofrenia mundanelor noastre alegeri

si mie imi e dor de acel parc :) stii ce e interesant pt mine? - ca intalnirea indragostitilor da impresia ca are loc intr-un univers totusi modern (cafeaua sorbita pe terasa) si totodata se vrea crearea unei atmosfere de roman.

Am mai scris un comentariu, dar am primit o eroare si cred ca nu a fost trimis. Revin. Spuneam ca m-am intrebat adesea cum poti sa scrii o poezie despre gari? Ei, uite ca se poate. M-au lovit frumos versurile tale, imaginea parcului-preludiu al tuturor garilor lumii, poveste de dragoste unica (repetabila, evident, dar intotdeauna ni se pare ca e unica) si nefericirea care incepe sa devina ispititoare. Nu stiu sa scriu mai mult decat multumesc.

un pic altfel de poem...
lacrimogen :)))))
evident depinde de modul in care privesti lucrurile
nu este fluxdul de poeme care ar avea o influenta vizibila
asupra mea
dar oricum
imi declar admiratia ...

o poezie a starilor mici si epuizate, fiindca experimentate de o intreaga scoala de poezie. iar, vorba unui poet american, singurul lucru mai ingrizitor decit crearea unei scoli e incercarea de a mentine o scoala. o unica strafulgerare: \'\'ne credeam personajele unui roman dificil\'\', una care, tocmai prin referinta direct livresca, deznoada un pic ghemul de lirisme luate de-a gata.

Poem reusit, usor nostalgic... usor revoltat, asa ca autorul sau :-) Ma simt nevoit sa intervin, si sa te rog sa imi ingadui si o usoara ironie (stii ca eu nu am fost niciodata de acord cu grafia ta) dar daca a scrie cu î sau â ramane o disputa deschisa cu tine \"antecamera\" se scrie si se pronunta tot \"anticamera\", indiferent de grafia mai sus-amintita... francezii au gresit-o primii iar noi am adoptat-o... si adoptata a ramas!
Cu stima,
Bobadil.