Impresie

In casa ta intra or\'cine
Si-a gresit-o arhitectul-
Usile nu-s puse bine!
Vezi, sa nu te ia...curentul.

Andreea casa mea are usile deschise pentru prieteni si pentru fetele dragute. Intrarea libera. Iesirea... dar aici era vorba de altceva. Adam, in ceasul mortt a fost intrebat cum i s-a parut viata. \"Ca si cum intri pe o usa si iesi pe alta\" a raspuns el. Sau ceva in sensul asta.
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/85581/index.html

Da\' cum sa fac sa-mi iasa rima?!:)

Silvia, ca de obicei prezenta ta ma onoreaza. Cred insa ca exagerezi putin.

Am perceput poemul ca o stare, \"impresia\" rămasă e cea a unor oameni-sunet-de-clopot-neauzit, alunecând fiecare pe firul poveștii sale, neștiut, necunoscut de ei dinainte. Doar ușile sunt certitudini. Viața și moartea, simetric deschise.

Numai bine!

Monica ai citit corect. Asta e impresia. Sunetul e imaterial, nu? sau macar asa il consideram.

Subscriu autorului care, el insusi, are rezerve in legatura cu abisurile acestui text. Cred ca initial era \"personale\" \"ganduri\" cred ca ii sedea mai bine asa. Daca ma insel, iertare Antoane.
Textul mi se pare ca o pufaiala de narghilea pe care doar autorul inspiratiei o pufaie.
Cu respect,
Bobadil.
P.S. Nu-mi place \"sîntem\" prefer \"suntem\".. iar \"noi suntem sunetul pe care nu avem timp sa-l auzim\" ma duce cu gandul la vitezele supersonice care imi imprastie toata visarea. Cu acelasi respect.

casa e centrul lumii, axis mundi. se mai spune ca locuinta reprezinta pragul din \"inauntru\" in \"afara\", de la sacru la profan, de la viata la moarte. pe plan mitologic gestul trecerii este ilustrat prin spargerea Oului Cosmic.

\"(...)sunetul
unui clopot
pe care n-avem timp să-l auzim\"
ahhh, imi vine sa cred ca viata nu e melomana :)

Vasile, multumesc pentru incurajare. Trecerea ta pe aici ma onoreaza.
Andu, ai dreptate, initial era trecut la personale-ginduri. Dar granita e atit de fragila incit doar cititorul poate s-o vada, uneori nici el nu e convins. In ceea ce priveste forma in care scriu, prefer grafia veche si nu cred ca trebuie sa ma justific acum si aici. Poate gresesc, ramine de vazut. In ceea ce priveste viteza supersonica, oare nu asa trecem prin viata? cel putin asta e senzatia mea, noi sintem acel sunet de clopot, o iluzie de fapt.
Adina, chiar asa, viata e melomana? :)

mie imi canta toata ziua la ureche, la sens figurat desigur. nu vreau sa credeti ca sufar de nebunie or something :))

În această \"casă\" a vieții mă simt foarte bine!
Mă simt foarte bine când un poem mă trece în sferele iraționalului rațional, această Impresie , poem neambiguu dar cu ambiguități marcante, m-a impresionat și mi-a adus muza cea cântătoare să-mi spună despre Noi, despre noi toți.
Mă bucur să dezvălui cântecul muzei mele, chiar aici, și-a unduit trupul această muză a mea prin această \"casă\"avieții, numită de autor \"Impresie\", iată-l:

Noi, Fericiții Pământului

Suntem ceea ce suntem,
ce am vrea să fim,
ceea ce vom fi,
adică noi cei de din\'năuntru
văzuți de cei de din afară,
adică cei care aprindem
și stingem lumina ,
de cei care ridică steagul!
Sumtem noi înșine
numai în noi înșine
și între ierburile iubirii,
suntem iubirea Terrei și-a Timpului,
suntem aripa îngerului fericit
în tristețea de la începuturi,

suntem Noi, aripa,
Timpul suntem noi.

Se aud morile cum
ne macină secundele
...și iluziile,
la margini de anotimpuri,
suntem ceea ce vrem să fim ,
dar numai ceea ce putem fi!
suntem clipa de ieri cursă
în ziua spre mâine,
suntem bucuria firii,
și firea suntem Noi:
nefericiții, Fericiții Pământului!
cine poate ști?
în urma noastră e întuneric,
lumină și vise,
...
dar mai ales timp!

Marinela, ma maguleste comentariul tau si mai ales faptul ca (asa se pare) poezia mea te-a inspirat.

Într-o epocă în care mulți dintre noi ne înghesuim să ne exhibăm instinctele, sexualitatea, vine maestrul Anton cu acest memento mori, cuminte și, totodată, tragic și filozofic...
Am impresia că e o impresie (viziune) poetică și-i stă bine la ,,poezie\"

Doru, esti amabil ca de obicei cu noi, astia care abia buchisim cuvintele. Felicitari pentru U.S.R., am citit in Luceafarul. Despre Oriana stiam deja, am felicitat-o la timpul potrivit.

Cred că ți-a plăcut intervenția mea. Suntem foarte fericiți când poemele ni sunt înțelese, \"citite\" zicem noi!
Tema mă preocupă de mult, dar aripa îngerului mi-a dăruit diverse forme, în diverse momente!
Ce e mai frumos ca o poezie să-și îămplinească menirea: adică să facă aripa îngerului să poarte pe cititor în Hiperboleea (dacă e iubitor de poezie!, eu acolo am făcut un zbor, citind poemul tău! și ți-am dovedit-o cu poemul meu scris, direct, din taste!
Î-i aduc aici o formă , dintr-o altă stare!
iat-o!

Redundanță

Viața se sparge din ecou în ecou
până când talpa soldatului
se murdărește cu făină de piatră
până când cățelul pământului
uită labele în casa clopotarului
până când sângele

până când.

(Iarba iubirii, pag 85, 1994)

Voi mai trece pe la tine,
îmi face plăcere să te citesc,
Marinela

Mulțumesc, Liviu, dar încerci să mă flatezi. Sînt un biet ucenic și eu, care tot încearcă să-și șlefuiască obsesiile și neîmplinirile. Și nu reușește.

Marinela, esti oricind binevenita. Dar te sfatuiesc colegial sa nu-ti faci mari iluzii in ceea ce ma priveste. Multe din poeziile mele nu merita atentia ta. Citeva, poate.

Mulțumesc! Se pare că plutim pe nori vecini, și în universuri concentrice! îmi place cum scrii și te invit cu plăcere prin \"casa\" sufletului meu!

Marinela, eu nu ma vad ca un ingeras plutind pe nori, dar daca spui tu...universurile da, pot fi si concentrice. Onorat de invitație, am să te vizitez.

buna liviul,un pic fara rima poezia ta.iti multumesc pt mesaj dar te intreb si eu ,doar motto-ul ti-a placut?

sincer,poezia chiar mi se pare banala,obisnuita..
nu contest valoarea poetului ,i-am mai citit cateva poezii si intr-adevar scrie admirabil,insa cum spunea si domnu
moldovean sunt mai mult niste ganduri,cugetari..
domnule nanu,nu va deranjeaza atatea laude mai mult decat
amicale,ca sa nu ma exprim mai ,,murdar,,?

Pe usa larg deschisa am incercat sa intru, sfioasa, cu-ntrebare si c-o floare. Pastreaza-ma un pic la cald, c-afara e racoare...

Cu drag,
CoraSand

manuela, dănuț - onorat de trecere și cuvinte frummoase. Aveți dreptate.
Corina, replica e mai frumoasă decît pseudopoezia mea. Ești amabilă, poate chiar exagerat. Oricum, vizita ta mi-a făcut plăcere.

Mici modificări în text. Asta nu va influența, sper, părerea cititorilor. Cei care n-au vibrat la el, n-o vor face nici acum. Dar asta e chiar bine, ar fi fost trist să se inverseze situația. Mă gîndesc că poate-i fac loc într-un viitor volum.