Rabindranath Tagore

Grădinarul * Poete, se-apropie seara; îți încărunțește părul Auzi în visările tale singuratice chemarea de dincolo? E seară – spunse poetul –

De vrei, voi înceta să mai cânt. De privirea mea face mereu să-ți zvâcnească inima, voi întoarce privirea de la tine. De te cutremuri la întâlnirea

Ceea ce-mi dărui cu mâinile-ți primesc Nimic mai mult, iubito, nu-ți cerșesc! Da, da, te știu eu, cerșetor umil ce-mi ești, Tot cerul inimii tu

O, femeie, tu nu ești numai capodopera creației, tu ești capodopera omului:el te împodobește cu frumusețea inimii lui. Poeții țes vălurile tale

El îmi șopti: \"Dragostea mea, înalță-ți ochii\" L-am mustrat, spunându-i: \"Pleacă\" – și el nu s-a mișcat. Cu mâinile mele prinse în ale lui –

Mă deșteptai și-i găsii scrisoarea în faptul dimineții. Nu știu ce spune ea, pentru că nu pot s-o citesc. Îl voi lăsa în pace pe omul

* Când îmi poruncești să cânt, îmi pare că mi se frânge inima de mândrie; privesc chipul tău și lacrimile mă podidesc. Tot ceea ce în viață este

Coșul cu fructe * Poruncește, și eu voi culege toate fructele mele Pentru a ți le aduce în coșuri pline în grădina ta, Cu toate că unele din

Am sarutat aceasta lume cu ochii si cu miinile, in faldurile inimii nenumarate-invaluind-o. I-am potopit si zilele si noptile cu ginduri, pina

acolo, unde cugetul nu se-nspaimanta si unde fruntea se inalta in tarie ; acolo, unde liber esti de a cunoaste acolo, unde lumea n-a fost

Timpul calatoriei mele este lung; calea pe care o am de strabatut este fara sfarsit. Am iesit pe aripile primei raze de lumina si mi-am urmat

Inima mea, pasare din salbaticie si-a gasit cerul in ochii tai. ochii tai sunt leaganul zorilor ochii tai sunt imparatia stelelor. cantecele mele

* Acolo unde drumurile sunt însemnate, îmi pierd calea Pe nemărginita mare, în albastrul cerului, Nu sunt linii marcate. Cărarea este ascunsă de

Un bătrân este mistuit de dorul de a descoperi piatra filozofală, căutată de alchimia medievală – piatră care preschimbă în aur orice metal pe care-l

* De ce-a hotărât să vină la poartă, pribeagul cel tânăr, tocmai în zori? De fiece dată când intru, de fiece dată când ies, îl întâlnesc Și

* Vai, pentru ce mi-e clădită casa de la marginea drumului ce duce spre târgul cetății? Ei își leagă luntrile împovărate lângă copacii mei. Ei vin

* Pune temei pe iubire, chiar dac-aduce durere. Inima nu ți-o fereca! O, nu prietene, nu vorbele tainice și nu le pot pricepe! Rostul inimii e

* În arborele lor pasărea cântă și face ca sufletul meu Să tresalte în dans de bucurie. Locuim amândoi în același sat și asta e singura noastră

Fii gata, inima mea si-avanta-te-nainte lasa-i sa intarzie pe cei ce vor Numele tau a fost strigat in cerul diminetii. Bobocului de noapte-i

* Spune-mi dacă totul este adevărat, iubitule, spune-mi dacă este advărat? Când sticlește fulgerul în ochi, nori întunecați răspund în inima

Nu, nu stă în puterea ta de a face să se deschidă mugurele. Scutură-l, lovește-l: nu vei avea puterea de a-l desface. Mîinile tale îl ucid; tu îl

Eu, pasărea captivă, înaintea întunecimii cerului, te întreb, frumoasă pasăre liberă! Spune-mi, aceasta este ultima zi a lumii? Soarele nu va mai

* Alerg ca un mosc în umbra pădurii înnebunit de propria lui mireasmă Noaptea e noaptea miezului de mai, briza e briza sudului. Îmi pierd drumul

* Anul indian 1400 a început în aprilie 1993 Cine ești tu care citești poemul meu de-acum într-un veac? Și ce dorință te-a mânat oare?

cand ea trecu pe langa mine cu pasi repezi m-atise cu poala rochiei, usoara din nestiuta insula a unei inimi razbi un suflu cald de primavara o

Cand oboseala drumului si setea zilei inabusitoare apasa asupra-mi, cand ceasurile tainice ale amurgului arunca umbre peste viata mea, atunci,

* Mergeam în lungul drumului, fără să știu de ce, după ce Amiaza trecuse și crengile de bambus susurau Umbrele alungite se agățau cu brațele

Pentru mine, aceea nu este dragoste, ce n-are stavilă și ar vrea să se-mprăștie într-o clipă, asemenea vinului ce fierbe când și-a rupt burduful.

Spiritul poetului plutește și dănțuie pe valurile vieții, înconjurat de glasurile vântului și ale apei. Acum când soarele a apus și cerul

Culege această floare, ia-o repede – să nu se ofilească și-n praf să se destrame! Dacă nu are loc în coroana Ta, cinstește-o cu mâna Ta,

Te iubesc, dragul meu. Iartă-mi astă iubire. Ca o pasăre ce și-a pierdut cărarea m-ai prins în umbra aripilor tale, că vălul sufletului meu săgetat

Noaptea e întunecoasă și somnul tău e adânc în liniștea mea. Deșteaptă-te, durere a iubirii, căci nu știu să deschid ușa și să stau afară. Clipele

copilul ce-i impodobit in scumpe haine princiare si poarta lanturi de giuvaericale pe dupa gat isi pierde placerea jocului ; vesmintele-l

Cântul meu și-a despuiat podoaba. Eu nu mai pun trufie-n el. Podoabele-ar împiedica unirea noastră, s-ar pune între noi și foșnetul lor ar

Copilul ce se înveșmântă cu mantie de prinț și poartă la gât lanțuri aurite pierde toată plăcerea jocului; la orice pas se-mpiedică-n podoabă. De

Cine ești tu, cititorule care mă vei citi peste o sută de ani? Nu pot să-ți trimit măcar o singură floare din coroana aceasta primăvăratică, nici

\"Dacă ne-am îndrepta atenția asupra morții, lumea ne-ar părea o uriașă casă mortuară, dar în imperiul vieții gândul morții are asupra spiritului

Poate că este în orașul acesta există o casă, unde ușa se deschide pe veci luminii în dimineața aceasta, la atingerea cu întâia rază a soarelui, o

A ta este lumina ce izvorăște din întuneric, și binele ce răsare din inima sfâșiată de ceartă. A ta este casa ce se dechide lumii și iubirea ce

– Ce-mi dai cu toată voia-ți, primesc. Mai mult, nimic nu-ți cer. – Da, da, ești mulțumitul cerșetor. Te știu. Vrei tot ce am să-ți dau. – De

Îți voi rosti numele, în singurătate, așezat în mijlocul umbrelor tăcutelor mele gînduri. Îl voi rosti fără cuvînt, îl voi rosti fără

Mamă, pentru tine alcătui-voi un șirag de perle din lacrimile mâhnirii mele. Pentru a-ți acoperi picioarele, stelele au cizelat inele de

Vreau să-ți șoptesc numele, stând singur în umbra gândurilor mele. Vreau să-l spun fără cuvinte, vreau să-l spun fără scop. Căci sunt ca și

El este cel mai dinlăuntru, cel ce-mi trezește mugurul ființei cu tainice, profunde-atingeri. El este cel ce-și pune vraja peste ochii mei și cu

Toată dimineața am încercat să-mpletesc o cunună, dar florile-mi lunecau dintre degete. Erai așezat departe de mine și mă priveai pe furiș. Întreabă

Spune-mi dacă toate acestea sunt adevărate, iubitul meu, spune-mi dacă toate sunt adevărate. Când strălucește fulgerul ochilor mei, se strâng în

O minte, numai logica e lama de cutit fara prasele. ea taie pan\' la os si mana acelui care-o manuie.

Îi încercui brațele nesățios și o strâng la pieptul meu. Caut să cuprind sub puterea brațelor mele frumusețea ei, să desprind zâmbetul ei senin sub

Privirea-ți întrebătoare e plină de-ntuneric. Ar vrea să cunoască gândul ce mă frământă – ca și luna, adâncul apelor. Am desfășurat înaintea ochilor

Sunt dornic sa iti spun cuvintele cele mai adanci pe care doresc sa ti le spun. Nu indraznesc - mi-e teama de rasul tau. Iata de ce-mi rad de

\" Cine-mi va duce mai departe faclia?\" se-ntreaba Soarele-apunand. \"Stapane, atat cat pot mi-oi face datoria!\" raspunse opaitul de pamant.

Floarea-soarelui roseste cand aude ca flori fara nume ii sunt rude. Soarele din zari da sa rasara si-i surade: ce faci, surioara?

Nu lovituri de ciocan ci jucause unde fac pietricelele sa cante, desavarsindu-le rotunde.

Gîndii să scriu cuvintele iubirii în propria lor culoare; dar ele-afund în inimă mi se ascund și lacrimile mele-s palide. Cunoaște-vei prietene,

Noaptea deschide-n taina florile, lasand ca multumirile sa le primeasca Ziua.

Radacinile de sub pamant nu cer laude nicicand, pentru ca trudind in glod dau la crengi belsug de rod.

Același fluviu de viață care aleargă prin arterele mele ziua și noaptea curge prin lume și dansează în pulsații ritmate. Este aceeași

Sa-i multumesti facliei pentru lumina sa, dar nici pe cel din umbra ce-o tine nu-l uita.

Albinele sug mierea din fragede potire si zumzaie, cand pleaca in semn de multumire. Un fluture cu pompa, gatit, gandi ca ori ce floare din

Am primit invitație pentru festivalul acestei lumi, și astfel viața mea a fost binecuvântată. Ochii mei au văzut și urechile mele au

Și acum, rămâneți cu bine! Vreau să-mi urați drum bun, frații mei. Vă mulțumesc, adânc înclinându-mă. Iată, am lăsat cheile în

Ascultă, inima mea; în flautul acesta cântă muzica florilor sălbatice, a florilor sclipind de apa care strălucește; muzica de umbre, în

Tu erai în miezul sufletului meu, și de aceea, când el rătăcea, nu te mai afla; tu îți întorceai fața de la iubirile și nădejdile mele până

M-ai făcut nemărginit – aceasta a fost bucuria ta. Acest caliciu fragil neîncetat îl golești și neîncetat iarăși îl umpli cu viață

Te voi ascunde-n ochii mei, iubitule, și îți voi încrusta icoana ta ca pe un giuvaier în inimă, s-o port pînă ce pier! Tu din copilărie mi-ai

Ziua s-a scurs, umbrele călătoresc prin lume. Este timpul să merg la râu și să-mi umplu ulciorul cu apă. Aerul este neliniștit din

Ceea ce-mi dărui cu mâinile-ți primesc Nimic mai mult, iubito, nu-ți cerșesc! Da, da, te știu eu, cerșetor umil ce-mi ești, Tot cerul inimii tu

Poete, se-apropie seara, îți încărunțește părul Auzi în visările tale singuratice chemarea de dincolo? E

El sabio se mantiene alejado de la rivalidad, de la codicia y de la confusión producida por los deseos. El sabio es feliz al vivir, es

He venido a ti para que me toques antes de comenzar el día. Descansa tus ojos en los míos. Deja que lleve a mi trabajo la seguridad de tu

De peur que je n\'apprenne à te connaître trop facilement, tu joues avec moi. Tu m\'éblouis de tes éclats de rire pour cacher tes larmes. Je

No se ha puesto el sol todavía y aún no ha empezado la feria que han montado en la ribera. Pensé que había perdido todo mi tiempo y mis

Querría decirte las palabras más hondas que te tengo que decir; pero no me atrevo, no vayas tú a reírte. Por eso me río de mí mismo y desahogo

Laisse subsister ce peu de moi par quoi je puisse te nommer mon tout. Laisse subister ce peu de ma volonté par quoi je puisse te sentir

Iba yo por un camino, cuando una voz de mujer dijo detrás de mí: \"¿Me conoces?. Me volví y le contesté: \"No recuerdo tu

In My Sky At Twilight Below there are English versions of translation by Pablo Neruda of Tagore\'s Tumi Sandhyara Meghamala This poem is a

My heart beats in waves on the shore of the world and writes its name in tears with these words: \"I love you\"

FIREFLIES by Rabindranath Tagore I touch God in my song as the hill touches the far-away sea with its waterfall.

Benediction by Rabindranath Tagore Bless this little heart, this white soul that has won the kiss of heaven for our earth. He loves

HARD TIMES An adaption from Rabindranath Tagore Music is silenced, the dark descending slowly Has stripped unending skies of all

I know not from what distant time thou art ever coming nearer to meet me. Thy sun and stars can never keep thee hidden from me for aye. In

DESTINATION UNKNOWN by Rabindranath Tagore How much farther will you lead me on, beautiful Lady? Tell me where your golden boat will

¡Cálmate, corazón mío; que sea dulce el instante del adiós! Que no sea esto un morir, sino un completarse. Que el amor se deshaga en el recuerdo y se

Phatik Chakravorti was ringleader among the boys of the village. A new mischief got into his head. There was a heavy log lying on the mud-flat of the

I Seem to Have Loved You... by Rabindranath Tagore I seem to have loved you in numberless forms, numberless times, In life after

She was the Princess Ajita. And the court poet of King Nârâyan had never seen her. On the day he recited a new poem to the king he would raise his

The Gardener by Rabindranath Tagore If you would have it so, I will end my singing. If it sets your heart aflutter, I will take

The Child Angel by Rabindranath Tagore Let your life come amongst them like a flame of light, my child, unflickering and pure, and

POEMS OF THE PERIOD: by Rabindranath Tagore The first day\'s sun asked at the new manifestation of being- Who are you? No answer

I IT was a night of full moon early in the month of Phalgun. The youthful spring was everywhere sending forth its breeze laden with the fragrance

This song of mine will wind its music around you, my child, like the fond arms of love. The song of mine will touch your forehead like a kiss of

The Gift by Rabindranath Tagore I want to give you something, my child, for we are drifting in the stream of the world. Our lives

The First Jasmines by Rabindranath Tagore AH, these jasmines, these white jasmines! I seem to remember the first day when I filled my

Toujours tu te tiens solitaire par delà les ondes de mes chants. Les vagues de mes harmonies baignent tes pieds, mais je ne sais comment les

Vieni come sei, non indugiare a farti bella. Se la treccia s\'è sciolta dei capelli, se la scriminatura non è dritta, se i nastri del corsetto

Imagine, mother, that you are to stay at home and I am to travel into strange lands. Imagine that my boat is ready at the landing fully laden. Now

It is time for me to go, mother; I am going. When in the paling darkness of the lonely dawn you stretch out your arms for your baby in the bed, I

Who stole sleep from baby\'s eyes? I must know. Clasping her pitcher to her waist mother went to fetch water from the village near by. It was

When I go alone at night to my love-tryst, birds do not sing, the wind does not stir, the houses on both sides of the street stand silent. It is

If I were only a little puppy, not your baby, mother dear, would you say \"No\" to me if I tried to eat from your dish? Would you drive me off,

Where the mind is without fear and the head is held high Where knowledge is free Where the world has not been broken up into fragments By narrow

On the seashore of endless worlds children meet. The infinite sky is motionless overhead and the restless water is boisterous. On the seashore of

¡Cálmate, corazón mío; que sea dulce el instante del adiós! Que no sea esto un morir, sino un completarse. Que el amor se deshaga en el recuerdo y se

My Song by Rabindranath Tagore This song of mine will wind its music around you, my child, like the fond arms of love. The song

Rabindranath Tagore Rabindranath Tagore (1861-1941), Nobel laureate for literature (1913), was one of modern India\'s greatest poets and the