Grădinarul * Poete, se-apropie seara; îți încărunțește părul Auzi în visările tale singuratice chemarea de dincolo? E seară – spunse poetul –

De vrei, voi înceta să mai cânt. De privirea mea face mereu să-ți zvâcnească inima, voi întoarce privirea de la tine. De te cutremuri la întâlnirea

Ceea ce-mi dărui cu mâinile-ți primesc Nimic mai mult, iubito, nu-ți cerșesc! Da, da, te știu eu, cerșetor umil ce-mi ești, Tot cerul inimii tu

O, femeie, tu nu ești numai capodopera creației, tu ești capodopera omului:el te împodobește cu frumusețea inimii lui. Poeții țes vălurile tale

El îmi șopti: \"Dragostea mea, înalță-ți ochii\" L-am mustrat, spunându-i: \"Pleacă\" – și el nu s-a mișcat. Cu mâinile mele prinse în ale lui –

Mă deșteptai și-i găsii scrisoarea în faptul dimineții. Nu știu ce spune ea, pentru că nu pot s-o citesc. Îl voi lăsa în pace pe omul

* Când îmi poruncești să cânt, îmi pare că mi se frânge inima de mândrie; privesc chipul tău și lacrimile mă podidesc. Tot ceea ce în viață este

Coșul cu fructe * Poruncește, și eu voi culege toate fructele mele Pentru a ți le aduce în coșuri pline în grădina ta, Cu toate că unele din

Am sarutat aceasta lume cu ochii si cu miinile, in faldurile inimii nenumarate-invaluind-o. I-am potopit si zilele si noptile cu ginduri, pina

acolo, unde cugetul nu se-nspaimanta si unde fruntea se inalta in tarie ; acolo, unde liber esti de a cunoaste acolo, unde lumea n-a fost

Timpul calatoriei mele este lung; calea pe care o am de strabatut este fara sfarsit. Am iesit pe aripile primei raze de lumina si mi-am urmat

Inima mea, pasare din salbaticie si-a gasit cerul in ochii tai. ochii tai sunt leaganul zorilor ochii tai sunt imparatia stelelor. cantecele mele

* Acolo unde drumurile sunt însemnate, îmi pierd calea Pe nemărginita mare, în albastrul cerului, Nu sunt linii marcate. Cărarea este ascunsă de

* De ce-a hotărât să vină la poartă, pribeagul cel tânăr, tocmai în zori? De fiece dată când intru, de fiece dată când ies, îl întâlnesc Și

* Vai, pentru ce mi-e clădită casa de la marginea drumului ce duce spre târgul cetății? Ei își leagă luntrile împovărate lângă copacii mei. Ei vin

* Pune temei pe iubire, chiar dac-aduce durere. Inima nu ți-o fereca! O, nu prietene, nu vorbele tainice și nu le pot pricepe! Rostul inimii e

* În arborele lor pasărea cântă și face ca sufletul meu Să tresalte în dans de bucurie. Locuim amândoi în același sat și asta e singura noastră

Fii gata, inima mea si-avanta-te-nainte lasa-i sa intarzie pe cei ce vor Numele tau a fost strigat in cerul diminetii. Bobocului de noapte-i

* Spune-mi dacă totul este adevărat, iubitule, spune-mi dacă este advărat? Când sticlește fulgerul în ochi, nori întunecați răspund în inima

El sabio se mantiene alejado de la rivalidad, de la codicia y de la confusión producida por los deseos. El sabio es feliz al vivir, es

He venido a ti para que me toques antes de comenzar el día. Descansa tus ojos en los míos. Deja que lleve a mi trabajo la seguridad de tu

De peur que je n\'apprenne à te connaître trop facilement, tu joues avec moi. Tu m\'éblouis de tes éclats de rire pour cacher tes larmes. Je

No se ha puesto el sol todavía y aún no ha empezado la feria que han montado en la ribera. Pensé que había perdido todo mi tiempo y mis

Querría decirte las palabras más hondas que te tengo que decir; pero no me atrevo, no vayas tú a reírte. Por eso me río de mí mismo y desahogo