O, femeie, tu nu ești numai capodopera creației, tu ești capodopera omului:el te împodobește cu frumusețea inimii lui. Poeții țes vălurile tale

Mă deșteptai și-i găsii scrisoarea în faptul dimineții. Nu știu ce spune ea, pentru că nu pot s-o citesc. Îl voi lăsa în pace pe omul

Coșul cu fructe * Poruncește, și eu voi culege toate fructele mele Pentru a ți le aduce în coșuri pline în grădina ta, Cu toate că unele din

* Acolo unde drumurile sunt însemnate, îmi pierd calea Pe nemărginita mare, în albastrul cerului, Nu sunt linii marcate. Cărarea este ascunsă de

* Pune temei pe iubire, chiar dac-aduce durere. Inima nu ți-o fereca! O, nu prietene, nu vorbele tainice și nu le pot pricepe! Rostul inimii e

Cand oboseala drumului si setea zilei inabusitoare apasa asupra-mi, cand ceasurile tainice ale amurgului arunca umbre peste viata mea, atunci,

Spiritul poetului plutește și dănțuie pe valurile vieții, înconjurat de glasurile vântului și ale apei. Acum când soarele a apus și cerul

Noaptea e întunecoasă și somnul tău e adânc în liniștea mea. Deșteaptă-te, durere a iubirii, căci nu știu să deschid ușa și să stau afară. Clipele

Cine ești tu, cititorule care mă vei citi peste o sută de ani? Nu pot să-ți trimit măcar o singură floare din coroana aceasta primăvăratică, nici

Poate că este în orașul acesta există o casă, unde ușa se deschide pe veci luminii în dimineața aceasta, la atingerea cu întâia rază a soarelui, o

A ta este lumina ce izvorăște din întuneric, și binele ce răsare din inima sfâșiată de ceartă. A ta este casa ce se dechide lumii și iubirea ce

Mamă, pentru tine alcătui-voi un șirag de perle din lacrimile mâhnirii mele. Pentru a-ți acoperi picioarele, stelele au cizelat inele de

Vreau să-ți șoptesc numele, stând singur în umbra gândurilor mele. Vreau să-l spun fără cuvinte, vreau să-l spun fără scop. Căci sunt ca și

Spune-mi dacă toate acestea sunt adevărate, iubitul meu, spune-mi dacă toate sunt adevărate. Când strălucește fulgerul ochilor mei, se strâng în

Gîndii să scriu cuvintele iubirii în propria lor culoare; dar ele-afund în inimă mi se ascund și lacrimile mele-s palide. Cunoaște-vei prietene,

Același fluviu de viață care aleargă prin arterele mele ziua și noaptea curge prin lume și dansează în pulsații ritmate. Este aceeași

Și acum, rămâneți cu bine! Vreau să-mi urați drum bun, frații mei. Vă mulțumesc, adânc înclinându-mă. Iată, am lăsat cheile în

Ascultă, inima mea; în flautul acesta cântă muzica florilor sălbatice, a florilor sclipind de apa care strălucește; muzica de umbre, în

Tu erai în miezul sufletului meu, și de aceea, când el rătăcea, nu te mai afla; tu îți întorceai fața de la iubirile și nădejdile mele până

M-ai făcut nemărginit – aceasta a fost bucuria ta. Acest caliciu fragil neîncetat îl golești și neîncetat iarăși îl umpli cu viață

Te voi ascunde-n ochii mei, iubitule, și îți voi încrusta icoana ta ca pe un giuvaier în inimă, s-o port pînă ce pier! Tu din copilărie mi-ai

Ziua s-a scurs, umbrele călătoresc prin lume. Este timpul să merg la râu și să-mi umplu ulciorul cu apă. Aerul este neliniștit din

Ceea ce-mi dărui cu mâinile-ți primesc Nimic mai mult, iubito, nu-ți cerșesc! Da, da, te știu eu, cerșetor umil ce-mi ești, Tot cerul inimii tu

I know not from what distant time thou art ever coming nearer to meet me. Thy sun and stars can never keep thee hidden from me for aye. In