M-ai inselat c-o portocala! Si tu si ea, in pielea goala, Erati in camera impura Cand v-am surprins gura in gura, Deasupra dansa si

daca iei o portocala si-o dezbraci in pielea goala ca sa-i vezi miezul adanc peste care ingeri plang cu capsune-n loc de ochi si aripi de foi de

Vai doamne, pentru cine-mi pastrez pofta-n coaie, dragostea-n suflet? Trec zilele-n invartiri de titirez, iubitei nu-i mai miezul

Mi-e dor de-o pizdă râncedă, de țară, uitată pe o prispă-n luna mai... Aș vrea să suflu-n ea ca într-un nai, dar cine-a mai cântat la o

o, vechi si dragi bucatari de vara simt iar in gura gust suav de-amiaza si in tristetea care ma inconjoara din nou copilaria mea

Jur pe dovlecii mici, cu vrejul mare, Pe castravetii moi, cu ochi de bou, Că de-o s-apari la noapte pe cărare O să-ti predau algebră pe

„Domnule, și vă rog să mă credeți, îmi vine atât de greu Să vorbesc, de la o vreme, la masa Pe care o iau sub portretul iubitului meu Din

Cafeaua de cicoare-mi dă avânt Să mai privesc femei cu cracii-n vânt Și să fumez trabuci de zece ruble, Bând căni de apă simplă și votci

Sunt chelnerițe blonde printre șprițe. \"Doriți ceva?\", ne-ntreabă. Noi dorim Să se desfac-aprinse la bluzițe Și sânii lor cu bumbeleu

Verlaine mi-a spus în după-amiza tristă: \"De ce îți lași femeia ta frumoasă Închisă-vis. Un fluture există Numai o clipă-n vîntul de mătasă. Tu

elefantul da din trompa strada garii da din pompa avionul da din bomba insa nimeni nu sucomba

Mi-e dor de-o pi##a rinceda, de tara, uitata pe o prispa-n luna mai... As vrea sa suflu-n ea ca într-un nai, dar cine-a mai cintat la o

Ce bine-i să trăiești în cărămida Care se sfarmă moale printre spini, Să-ți fie gândul dulce ca uleiul Dovlecilor la care te închini, Și sufletul

As vrea sa te gatesc în asta-seara, în sosuri roz, cu franjuri de aspic, sa-ti pun chilotii galesi într-un plic – chilotii de mătase

Va fi o zi cu frig. Vei sta în casă. Eu voi veni la tine să discut. Tu pe picioare o să-ți pui mătasă Și peste sâni un flaneloi drept scut. Va

1. Vino la mine să jucăm popice! Tu bila de cristal, eu cea de puf Vom arunca-o spre Euridice Îmbujorați și puri, cu pămătuf De rouă fragă

Bucătării, bucătării de vară, Creme de zahăr ars strălucitoare, Mari șervete de-azur, dulapuri-sfinxe, Dulci utopii din linguri vechi

Puterile cum îmi scad: Subțiri-s ca apa-n vad. Simțurile cum se duc: Rămân păpădie-cuc. Mințile cum se închid: Sânt ca ușa prinsă-n

1. O, iar zaharisește crini prin casă După-amiaza-n aerul divin! Îngenuncheat pe fețe vechi de masă Din nou secrete fragede dețin. Dulapuri

Mi-ai fluturat cu pizda pe la nas Și ai plecat sânii-au rămas un vis Al sufletului meu de înger gras Apollinaire lui Lou-i scria precis Ce

Sânt mare băutor de ceai. Viața-mi ticsită de esențe Nu mai suportă nici un rai Unde nu-s sâni și indecențe Mov precum florile de scai. Zmeura

Ce bine-i că nu mă iubești! Ai sâni și nici nu îmi pasă!!! În rochia ta, prinse-n plasă, Þi-s coapsele reci ca doi pești Când buzele și

Ce bine-i că nu te iubesc! Surâsul tău cade-ntr-o baltă De zaț. Fluturi trec nefiresc De blegi peste coapsa-ți înaltă. Nici trompele nu și

O Ce Lucru Pasionant Portocala Intră-n Trompă Trompa Intră-n Elefant!