Dă-mi mâna, Puck. Pădurile-s a\' noastre Pline cu zâne mici cât degetarul. Pe prunduri fine scârțâie cleștarul Izvoarelor rotunde și

Aveai părul lung până la cer Atârnai de dânsul pe pământ Mă gândeam să-ți mângâi trupul sfânt Sânii cu sfială să ți-i cer Coapselor închise să

Pentru cracii tăi de mirt De trei zile beau în birt Numai spirt Și-aștept să-i scobori din rai, Delicați și ditamai, În ciorapi cu

Vechi piftier de țâțe clocitoare, Prin pâlnii scurs în bălți de somn ca lapții, Nemăturat cu geana de fecioare, Cel mai becisnic dintre toți

Să ne iubim în pălării de fetru, În solnițe cu fluturi moi, sub masă Pe pătrunjei și țelini ca finetul, Lângă oglinzi cu căptușeala groasă. Iar

Spune-mi franș, ce chiloți ai, Bleu-jandarm sau galben-pai, Când treci gingașă-n tramvai Pe la margine de rai? C-am înnebunit cu toții Să-ți

Ieșisem din cinematograful acela de la periferie unde rulase-un film mut, Þinându-ne-atât de sfioși de mână... Cânta un pian... Și când ne-am

Tu zile-ntregi, pe stilul vechi, Þii chilote de puf sub șale, Uleiuri calde în urechi Ca sunetul să-ajungă moale Și-n nări miresme după

Foaie neagră Dostoievski, Hai să ne-nfundăm pe Nevski- Prospekt într-o crâșmă veche, Să-ți torn lacrimi în ureche Și să fim prieteni scumpi Și

Detectivul Arthur va sosi împreună cu umbrele serii, precaut, Având în valiza-i ușoară motanul lui leneș pe care-o să-l lese puțin, Înainte

Trăiam în bulion, trăiam în fructe, În dulci latrine cu hârtii murdare, În untdelemn duceam naive lupte, Sticlele mele aveau dop de

De ce nu vrei să-nnebunești la ora cinci După amiază, când e-atât de bine, Și în sufrageriile adânci Să faci pe preșuri tumbe dulci cu

Octombrie în calendare Bisericești îngălbenea... Din ce dulap sublim voi scoate Atlase vechi spre-a căuta, Cu degete muiate-n aur Ca de

La capătul unui burlan Se pune cel mai dens bostan Și-n orele de după masă Se suie răvășit pe casă Și se suspină prin burlan Tot mai adânc, mai

E-atât de rosu bulionul când cântă-n casă gramofonul, Și-atât de galbenă-i lumina Prin care umblă-ncet găina, Și-atât de verde

Tu ai ceva vrăjitoresc. Ceainicul alb, ceaiul prea negru Pe care făcu-mi-l și dregu-l Cristalizează-n cești, integru Încât în loc să-l beau, ca

Va fi o zi cu frig. Vei sta în casă. Eu voi veni la tine să discut. Tu pe picioare o să-ți pui mătasă Și peste sâni un flaneloi drept scut. Va

Dragostea-și are grijele-i mărunte: S-oprească fluturii pe buze de pahare, Să facă roua ziua grea s-o-nfrunte, Seara să ducă melcii la

Oh, Nichita, oh, Nichita Mă apucă Infinita Cu o mână lungă, tristă Care nici nu mai există... Cotcodac de prună rece, Emil stă, Femeie

UN pelerin fericit rătăcește, cântând de plăcere, pe pajiști, c-un strugure dulce în geanta; DOI îngeri răpesc o clătită umplută cu mentă și-n

Mi-au descifrat în palmă zeci de haruri Și dulci femei vestiții chiromanți. De-aceea îmi tocesc în madrigaluri Creionul chinezesc cu

O, melancolia Acelor zile: Palidul scaun Vasile Iubea pe masa Maria! Și-n ce bulion Își îneca infidela Strecurătoare Angela Amorul ei pentru

Cu trei cafele mari și-o votcă mică Ce aș putea să-ți scriu, la o adică, O, Leonid Dimov, în clipa scurtă Când toți halesc în jur ciorbă de

Ce bine-i să trăiești în cărămida Care se sfarmă moale printre spini, Să-ți fie gândul dulce ca uleiul Dovlecilor la care te închini, Și sufletul