Emil Brumaru›Poezii

daca iei o portocala si-o dezbraci in pielea goala ca sa-i vezi miezul adanc peste care ingeri plang cu capsune-n loc de ochi si aripi de foi de

miercuri iar am fost la farmacie. Era o farmacistă Sensibilă, pedantă, tristă. Și m-am rugat timid să-mi facă bon. Ea l-a făcut cu chimic și-un

Blînd clătinat pe marile cîntare în toamna asta fără de folos, Nemaiiubind, cu actele pierdute, Eu, care nu mai stiu să

o, vechi si dragi bucatari de vara simt iar in gura gust suav de-amiaza si in tristetea care ma inconjoara din nou copilaria mea

elefantul da din trompa strada garii da din pompa avionul da din bomba insa nimeni nu sucomba

Mi-e dor de-o pizdă râncedă, de țară, uitată pe o prispă-n luna mai... Aș vrea să suflu-n ea ca într-un nai, dar cine-a mai cântat la o

Crin întărcat mi-e dragostea de-acuma? Chiar dacă-ti pipăi soldul, sînul, ceafa, În gură nu-mi mai plescăie lin apa, Pe creieri

As vrea sa te gatesc în asta-seara, în sosuri roz, cu franjuri de aspic, sa-ti pun chilotii galesi într-un plic – chilotii de mătase

Mi-e dor de-o pi##a rinceda, de tara, uitata pe o prispa-n luna mai... As vrea sa suflu-n ea ca într-un nai, dar cine-a mai cintat la o