Elegia sifonului; bul-buci
de Emil Brumaru(2003)
1 min lectură
Mediu
Mi-e dor de-o pi##a rinceda, de tara,
uitata pe o prispa-n luna mai...
As vrea sa suflu-n ea ca într-un nai,
dar cine-a mai cintat la o jumara?
Daca se poate-as vrea sa fie trista,
cu mult breton si-o tira de zuluf:
cind intru-n ea sa zica „Of!“ si „Uf!“,
cind ies tiptil, sa fluture-o batista
ca fetele uitate pe peron
cind iese trenul cu recruti din gara...
O, Beatris, Ofelie, Tamara!
De ce stau parasit ca un sifon?