Puck
de Emil Brumaru(2010)
1 min lectură
Mediu
Dă-mi mâna, Puck. Pădurile-s a\' noastre
Pline cu zâne mici cât degetarul.
Pe prunduri fine scârțâie cleștarul
Izvoarelor rotunde și albastre.
Vezi, Puck, aci-s știubeiele cu miere
Din care puii urșilor, de-o șchioapă,
Când viespiile-s duse, se îndoapă,
Ca să mai crească-n minte și putere.
Pe gresiile calde dorm șopârle
Subțiri, strânse-n pieptare de mătasă.
Nu le trezi. De ce te sperii? Lasă
Vântul în față fluturi să-ți azvârle.
Vom prinde libelule, buburuze,
și greieri în pahare, și lăcuste...
Roua s-o bem din florile înguste
și să uităm poemele ursuze.
Hai, Puck. De-acum e seară și-i departe
Pân\'la culcușul moale dintre file.
Să sărutăm miresmele fragile
Și să pătrundem, obosiți, în carte.