Exclamație
de Emil Brumaru(2012)
1 min lectură
Mediu
Ce bine-i să trăiești în cărămida
Care se sfarmă moale printre spini,
Să-ți fie gândul dulce ca uleiul
Dovlecilor la care te închini,
Și sufletul să ți-l împaci cu sticle,
Cu piersici și cu trenuri timpurii.
O, adormind în dosul unei case
De melc suav, ce bine-i să nu scrii!