Sonetul vechiului cotoi
de Emil Brumaru(2005)
1 min lectură
Mediu
Crin întărcat mi-e dragostea de-acuma?
Chiar dacă-ti pipăi soldul, sînul, ceafa,
În gură nu-mi mai plescăie lin apa,
Pe creieri mă apasă-n creturi bruma.
Sînt prea sătul sau e-o nevolnicie
De vechi cotoi blazat în bleu smîntîne?
O, doar cuvîntu-n lobodă-mi rămîne,
Mîna-mi vioaie-i. Sufletul meu stie
O mie de palate si-altă mie
De melci mirifici, de izvoare-ovale.
Asează-te-n genunchi si-a tale sale
Îndoaie-le. Clădesc o-mpărătie
De vorbe dulci ce-ti umplu pîn\'la greată
Cu fluturi sparti de raze-ntreaga viată!
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Emil Brumaru
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Cuvinte
- 79
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Emil Brumaru. “Sonetul vechiului cotoi.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/emil-brumaru/poezie/sonetul-vechiului-cotoiIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.