Emil Brumaru›Poezii

Îți trimit un ecuson, Cel mai gingaș și mai trist. E barat cu bulion Și-n triunghiul de deasupra Are-un melc cu crucifix Care ține pe un

Þi-am mirosit căcatul: doar raiul are flori Atît de parfumate pentru-a-ndulci-n somn sfinții; Þi l-am gustat: doar roua alcoolică din zori Învie-n

Cînd prinde-un straniu luciu Domnul Lapte Si rîmele se-ndoaie după soapte, Ziduri miloase duc omizi în spate. Serpii se bagă la găini în

Fecioarele se încurcau în gene Motanii se frecau de damigene Și ne era la toți atât de lene... Torceau femei de angora în

Iubita mea imi poarta scrisorile-ntre sani si e nebuna de legat cu funii groase Si de adus pe-ascuns la mine-acasa Si de tinut in sir cinci

din ciclul \"Pudibondaci si vampirizde\" Mi-e dor de-o pizdă râncedă, de țară, uitată pe o prispă-n luna mai... Aș vrea să suflu-n ea ca

Îți dau un strugur galben să mănânci. Acoperă-l cu palma. El transpare Prin degetele cu falange clare, Prin carnea lor cu unghii mari

Verlaine mi-a spus în după-amiza tristă: \"De ce îți lași femeia ta frumoasă Închisă-vis. Un fluture există Numai o clipă-n vîntul de mătasă. Tu

Dacă lui Lou vaginu-i cînta Apollinaire, Tamáriușka, eu ție ce aș putea să-ți cînt? Piersica-nchisă-n flăcări de rouă și piper Păzită de un înger

Iubito, tabla înmulțirii E pentru mine un supliciu. Nu știu cît face șase ori nouă Nici dac-aș fi bătut cu biciul. De tine, mică și nervoasă

Iubito, astăzi facem prăjituri Cu patru straturi. Primul este patul Al doilea cearceaful, preacuratul. Al treilea chiar tu, plină de nuri.

Motto: Nimeni nu avea ca Lolo Sîni cît mingile de polo! Oh, Lolo s-ar iubi, lin, si cu ochii, Cînd nu-i pot scoate trupul cald

Scîrbit de cîte toate Se-ntîmplă-n lumea asta, Azi dimineață-n perne Mi-am răsucit nevasta Cu fața-n jos și-n locul Cel tainic dibăcie Am pus

Iubirea noastră este cu păcat. Oh, toată ziua stăm trântiți în pat Ca intr-un rai adanc si afant. Veșmintele pe trupul tău boghet Nu ți le pui,

Mi-e sufletul împins de rouă În groapa unui crin adânc. Mă țin cu mâinile-amândouă De marginile lui și plâng. Nu vreau miresmele să-mi

Mi-ai fluturat sutienul pe la nas Și ai plecat. Sînii-au rămas un vis. Al sufletului meu de înger gras. Apollinaire lui Lou-îi scria precis Ce

Vine o vreme cînd sîntem părăsiți, nu de oameni, ci de personajele cărților citite-n copilărie. Nu mai plutim cinci săptămîni în balon, nu mai

În asuprire blîndă o să te țin de-acum. Din pat tu nici o clipă n-ai voie să cobori! O să-ți aduc pahare de apă ca de flori Și de spălat calupuri

Sînt prea cuminte azi. Mi-e lene Să-ti prind călcîile mirene, Gălbui ca fildesul de bil Iard slefuit de-un melc agil. Beau bulion, sorb cesti

Vai, nu mai porți corespondență cu scaieții, Vrafuri întregi de flori stau nedeschise, Începi să rupi naive recipise, Mari fluturi iscăliți ai

Nu mai bate cu degetu-n arbori. Cine stie ce duh te aude. Scufundata-n tulpina ui calda, Te-ar cuprinde cu bratele-i crude. M-ai uita. N-as

fluturele de dulap cu parfum de crin în cap zboară peste o femeie ce capotul și-l descheie ca să i se vadă țîța cu

Iubirea noastra este cu pacat. Oh, toata ziua stam trantiti in pat Ca intr-un rai adanc si afanat. Vesmintele pe trupul tau boghet Nu ti le

Iubirea noastra este cu pacat. Oh, toata ziua stam trantiti in pat Ca intr-un rai adanc si afanat. Vesmintele pe trupul tau boghet Nu ti le