Tamaretă I
de Emil Brumaru(2006)
1 min lectură
Mediu
Dacă lui Lou vaginu-i cînta Apollinaire,
Tamáriușka, eu ție ce aș putea să-ți cînt?
Piersica-nchisă-n flăcări de rouă și piper
Păzită de un înger cu lancea tremurînd?
Trifoi-frăguț cu patru petale de amor
Plușate de-o femeie nostalgică și șuie?
O, lasă-mă să-ți mîngîi cu gura un picior
Pînă acolo unde piciorul geamăn suie.
Și apără-mi cu trupul tău gol ca-n iarmaroc
Sufletul trist și viața topită-n dulci păcate.
Și dă-mi ca pe-o icoană cărnoasă, să mă rog,
Curul bîrfit zburdalnic de coapsele-ți surate.