Cântec naiv
de Emil Brumaru(2008)
1 min lectură
Mediu
Îți dau un strugur galben să mănânci.
Acoperă-l cu palma. El transpare
Prin degetele cu falange clare,
Prin carnea lor cu unghii mari și-adânci.
Ci vorbele izbite în oglindă
Se vor întoarce, ele înseși strugur,
Ciorchine clătinat, rouă timidă
Pe care ți-o arunc. Și-o să mă bucur
Că pot sclipi pe-alămi mai inspirate
Ca aurul, căci le-au atins lin rochii
Cu papagali feerici și palate
La poalele-n dantele ce-mi iau ochii.