Confesiunile unui băutor de ceai (I)
de Emil Brumaru(2009)
1 min lectură
Mediu
Tu ai ceva vrăjitoresc.
Ceainicul alb, ceaiul prea negru
Pe care făcu-mi-l și dregu-l
Cristalizează-n cești, integru
Încât în loc să-l beau, ca blegul
Încep să scriu cum îngeri cresc
Și între aripi duc un fruct
Prin aerul nerăbdător
De a-mi sări în ajutor
Cu geana să-l despic ușor
Și cu lumina ochilor
Miezul să-l pipăi ne-ntrerupt.
Și dintr-o dată simt c-orbesc!
Oh, lâng-un sâmbur, pe mătasă,
Trupul tău este!, îmi apasă
Pupila, greu, mustind de-amiază,
Nelegiuit trup de mireasmă
Cu șolduri ce-mi îngăduiesc...
* Dintr-o scorbură de morcov(1998)