Marșul lui Julien Ospitalierul
de Emil Brumaru(2010)
1 min lectură
Mediu
UN pelerin fericit rătăcește, cântând de plăcere, pe pajiști, c-un strugure dulce în geanta;
DOI îngeri răpesc o clătită umplută cu mentă și-n fiece seară o dau, pătimași, pe traverse de-a dura;
TREI fluturi de angora trec pipăind plictisiți mari bucăți de fântâni mătăsoase pe-aleile-n pantă;
PATRU acari vor să-și ardă-n cantoane chipurile lor parfumate la fel și, deodată, de spaimă le tremură gura;
CINCI corijente subțiri înțeapă, plângând în apatele școlii, cu sâni pătați de cerneală, vacanța c-un spin;
ȘASE mici franjuri de la perdeaua portocalie din vechiul antreu al pensiunii (dar nimeni nu spune) sunt destrăamate puțin;
ȘAPTE ori șapte fac patruzeci și nouă de portocale închise-ntr-un cald mușuroi de furnici, acum și oricând;
OPT croitori delicați s-au decis, către-amurg de pe gard căptușeala de rouă s-o rupă;
NOUÃ suspine a scos trandafirul albastru din supă;
ZECE e cifra la care se moare râzând!