Scrisoare
de Emil Brumaru(2009)
1 min lectură
Mediu
Oh, Nichita, oh, Nichita
Mă apucă Infinita
Cu o mână lungă, tristă
Care nici nu mai există...
Cotcodac de prună rece,
Emil stă, Femeie trece
Fleașcă prin bufetul Zimbrul.
(I-aș lipi acestei moapse
Pupăcioase, ca pe-un timbru,
Sufletul meu cald pe coapse!)
Doamne, ce duioase țurțuri!
Mi se face mintea țurțuri
De lumină țiuită,
Þurțuri-Þari topiți pe plită...
Oh, Nichita, oh, Nichita
Mă apucă Infinita
Cu o mână lungă, tristă
Care nici nu mai există...
* Ruina unui samovar(1983)