"Umbrit mi-e altarul" – 1505 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
BABarbu Mihaela Andreea
Intr-o lume stapanita doar de egoism,de incertitudini de materialism si superficialitate s-a nascut un copil,un lastar care avea sa creasca frumos si puternic...care voia sa rodeasca fruct ales desi se nascuse din spini,avea speranta si determinare rabdare sa astepte primavara si vara existentei sale!Timpul a trecut greu,cu vant si ploi,umbrit din toate partile,ma zbat sa ajung la lumina,sa infloresc si sa demonstrez tuturor ca simtamintele pure din sufletul uman sunt nestemate nepretuite,asta-mi e averea!Desi deznadejdea,nesiguranta,eliberarea prin abandon ma apasa,de fiecare data o sa las in urma o samanta salvatoare si o sa renasc precum Phoenix din propria mea cenusa... Sunt poate,doar un copil maturizat inainte de vreme...
10 poezii, 0 proze
IPilorian paunoiu
https://www.facebook.com/pages/Ilorian-Paunoiu/676881582388949 M-am născut în satul Meieni, comuna Popești, județul Vâlcea, pe Valea Luncavățului, aproape de Pădurea Cotoșmanei. Părinții mei, Păunoiu Constantin și Păunoiu Ioana, oameni gospodari, m-au crescut cu dragoste și într-un mod cu totul special; mama mea, care nu mai este - a decedat în 3 februarie 1999 - mi-a dat o educație religioasă bazată pe fundamentele Bisericii Ortodoxe. Acest lucru mi-a marcat viața și creația literară. Mama m-a adus pe lume în noaptea de 13 spre 14 decembrie - oficial în certificatul de naștere este înscrisă data de 14 decembrie - în anul de grație 1965. Bucuria ei de a mă fi adus în lume a fost umbrita în jurul vârstei de 7 ani, când o boala ciudată, o neputință de neînțeles, începea să-și facă apariția: la început cu febra musculară, apoi cu rămânerea în urmă la orele de educație fizică față de colegii de școală primară. A început de atunci calvarul existenței mele, calvar și mântuire totodată....
90 poezii, 0 proze
anefi noris saihan
In a fi eu asa cum credeam ca sunt am gasit mai mult decat o simpla persoana , am inteles si am vazut prin mine mai mult decat ceea ce am crezut ca sunt, am vazut mai multi de eu fiecare mai diferit axat pe ceva mai special am inteles am aflat am studiat si am apreciat ca nu doar durerea razbate in inima mea distrusa de ganduri.Ravasit complet , insa , intr-o lume intunecata de nepasta poluorii si a distrugerii , prea oarba pentru a simtii si a intelege ca se mai poate daruii iubire m-am izolat intr-un colt umbrit ferit de lumina pentru ca oamenii sa nu il poata vedea.Cuvintele sunt multe dar prea putine insa pentru a povestii viata unui om cu toate ca sunt atat de putine un autor se straduieste .Un somn lung pare cam am trait intr-o lume necunoscuta parca candva din care acum in sfarsit trezit de sunetul disperarii si agoniei umane , in sfarsit trezit de tot ce era odata de tot ce visam intrepatruns printre randuri de pagini in care aratam totul , am ajuns sa inteleg ca a simtii...
3 poezii, 0 proze
NANataliea Albu
M-am nascut pe plaiuri mioritice, in lunca Siretului, intr-o casuta umbrita de doi tei si coama dealurilor in care m-am simtit toata copilaria o printesa... Am aparut pe lume intr-o zi de 13 septembrie, o zi insorita imi povestea mama, ajunul sarbatorii satului "HRAMUL SFINTEI CRUCI" N-am nascut ametita de mirosul cozonacilor si de parfumul strugurilor din bolta casei. Poate ca cele mai frumoase amintiri vor ramane din perioada copilariei... o spun si acum, copiii nascuti la tara nu sunt robotizati, au o lume de basm, mai pot avea acces si-acum la ea. Le-am dat mult de furca parintilor mei, n-am avut frati, dar traiam in lumea mea imaginara cu printi si printese, cu feti frumosi si zmei, m-au pierdut de la 3 ani, fugeam unde erau copii, ma ascundeam in rondurile de flori si o data m-au recuperat disperati abia spre dimineata, adormisem intre flori asteptand sa apara Faf frumos... O LUME DE BASM! pat de flori si bolta instelata, ce paote fi mai frumos? Aceasta e partea frumoasa a...
7 poezii, 0 proze
ASAndrea Sofronie
Nascuta in Satu Mare, in primul an – 1990. Sunt eleva la un liceu din Rm Sarat. Nu zic vorbe mari. Dar stau aproape de cuvinte si le intreb de ele si de noi. Am debutat in Revista de experiment literar “Feed Back”, an II, nr 11-12, 2005 Aici nu gasesti părți din mine Sunt chiar eu Întreagă Rotundă Aproape o lună Cu fața umbrită de munte și lumină... myreallity@yahoo.com http://missteq.blog-u.net
16 poezii, 0 proze
MAMondea Adrian
un fel de selfie... transcendentar. Cuvintele conturează. Cuvintele se conturează, dau naștere, un fel de „țesut” complex, învăluind stările, învăluind emisferele. Cuvintele se „regândesc” adesea într-un minunat vortex al trăirilor, coborând discret pe locurile intime, pe acea bandă a sufletului blocat în vibrație (...și distanța necesară pentru încă o sublimă respirație). Să fie poezia un spațiu vital al regăsirii? Sinele unui paradox în care am visat să avem o altă viață? Poate de aceea „curțile” noastre interioare nu ne aparțin. Nu au granițe. „Aleile” au devenit locuri de joacă, un panteon în jurul căruia nu există decât propriile noastre dorințe, senzații, eul creator și impactul psihic al nuanțelor. Dacă ar fi să investesc într-un selfie având ca fundal un joc teribil de ieșiri de urgență, unde „enclavele” intimității mele ar triumfa în ciuda mâinilor goale, aș putea, stenic, rupe marele pas al subconștientului, despărțit de oracole. Doar gândurile sunt umbrite de pleoape. Așa...
245 poezii, 0 proze
Umbrit mi-e altarul
de andronachebogdan
Ascultă-mi un gând din piatră cioplit plămadit din trudă de olar cu o bucată de lut gura mi-am oprit dar ochii îți vorbesc în zadar. In părul cel negru se odihnește noaptea intunericul își soarbe...
oboseala
de Alexandru Corneliu ENEA
Ticăie oboseala imună hipnozei, magnetul mi-atrage doar refulări, mă spionează o cometă cu întrebări, vreau ziua tămâii de mâine. Altarul nopții e părăsit de sfinți, înstelați printre îngeri...
Primul hotar
de florin caragiu
Tu ești altarul în care mâinile lui Dumnezeu m-au urzit. Sufletul tău, primul cer pogorât, trupul tău, primul pământ locuit, noaptea dintâi peste adâncul de ape umbrit de suflarea Duhului Sfânt....
Copii, opriți-vă!
de Haiducu Elena
Copii, opriți-vă din goana voastră, Şi stați o clipă să ne judecăm! Părintele v-aşteaptă şi vă cheamă, Copiii Mei, veniți să...
Psalm
de Gatachiu Cristina
De noroi și sânge îmi este plină mâna Cu care tremurând de ciudă mă închin, Ajunsă în altar, fugind de cel meschin… Râzând, icoanele mă cheamă-n stâna Celui ce mă primește. Neagră îmi e simțirea și...
Inca te iubesc, pacat...
de Roca Gabriel
Zeci de lacrimi vars, Milioane-mi curg, iubito! Pentru tine eu le vars, Pe altarul tau, iubito! Ochii mei cei verzi sunt, Sunt umbriti si foarte tristi, M-ai ranit si-acum ei sunt Aplecati si iarasi...
Duminica Mare
de Ecaterina Pavel
Ploaie. Și frig de înțepenire. Și duminică apăsătoare, luminată greoi de ploi mărunte și dese. Duminică nesfârșită. Mă lâncezește; mă întorc în copilărie – în copilăria mea, cuibărită în poala...
Amurgul veacului
de Nicolae Beldiceanu
Cînd spre sară steaua zilei, lin, coboară să se culce, Și cînd apa la izvoare ne grăiește limbă dulce; Întunericul cît crește, ni se face tot mai drag, Și-n afund stelos ne ducem cu sărmanul gînd...
Jocuri... cateodata Olimpice
de Ion A. Luca
. Nascute in perimetrul sacru al zeilor greci pe la 800 i.e.n., ca sarbatori populare pasnice in onoarea lui Zeus, ucise apoi de aparitia crestinismului 1200 de ani mai tarziu, pe la anul 400 e.n.,...
Raze de umbră...
de Gheorghisan Mihaela Cristina
Ești umbră sau ești soare Când treci pe dinainte-mi Așa nepăsătoare? Un ocean de patimi Tu ai stârnit în mine, Amare mii de lacrimi... Și visuri de iubire Când mă priveai agale Chemarea din...
Pe lângă duzii fără dude
de Florentina-Loredana Dalian
Drumul urcă lin spre intersecția din centrul satului. Trec pe lângă duzii care mi-au umbrit copilăria – umbrit, nu la propriu – aceeași duzi pitici pe care-i asaltam în orele de agricultură, să...
Existenta
de Iolanda Badaluta
Imi plonjeaza in ganduri versuri sacre Scrise cu penita inmuiata-n sange. Ochi de sticla se holbeaza prin gaura usii La existenta de cerneala a sufletului meu. Incerc sa inaintez, Dar genunchii imi...
Mi-e dor
de Todireanu Ana-Maria
Mi-e dor de început Mi-e dor să ies din rutină Mi-e dor să mai existe , acolo , undeva Sărutul de noapte bună . Mi-e dor de cântecul sublim al florilor ... Mi-e dor de tine , de cel care erai cândva...
Prin tălpi puterea-mi urcă
de constanta mezdrea coman
Copil facut la margine de drum Pe scutece de soare,in poala unui lan De glie primenite,umbrit de-un bolovan Cu palmele prin spice,ce-mi incoltesc si-acum Eu am pasit pe drumul de pamant calcand Cu...