Barbu Mihaela Andreea

De-ai sti c-afara e furtuna Ca-n geam cad stropi greoi de ploaie Fulgere taie cerul,tuna… Mi-e frica…salcamii se-ndoaie! Si-un vant napraznic bate-afara, Arde suflarea pe pamant E cald

Calc pe zăpadă și spun: da, e albastră Mă uit la lună și spun: o să apună curând Dacă n-ar fi fost încă trează dragostea noastră N-aș fi putut să rostesc nici un cuvânt. Brazii degeaba își sună

De ce destinul ne-a unit, Cu-atata sarguinta Si-apoi tot el ne-a despartit Far-a noastra vointa? Ne-am cunoscut,ne-am intalnit Din pura intamplare Si te-am iubit,si m-ai iubit… A contat asta

De dorul tau inima-mi canta Doar versuri lungi si triste; Ce cauta in departare A tale blande vise... Mi-e asa de dor,mi-e frig si teama, De-a ta raceala muta Iar trupul meu ar vrea sa

In lunga zi de vara, Gandu-mi zboara spre tine, Aducandu-mi in minte Ce-odata am simtit… Sute de intrebari Se-ngramadesc de-odata, Se-ntuneca a mea fata… Vreodata m-ai iubit? Inca mi-e

O mare tristă și involburată, Se-agită-n valuri,fuge spumegând… Nori negri,de furtună,greu o-apasă, Și trăznete și fulgere arzănd… Iar vântul rău și rece-o răscolește, O-ntoarce,o alungă

De-ai sti...n-am lacrimi sa mai plang, De-ai sti...cu voia mea viata-mi frang Caci te alung,chiar daca te iubesc... Desi mi-e greu,n-am cum sa te opresc! Traiesc c-o stanca grea si rece-n

In spatele ferestrei Ceru-si plange durerea, Lasand sa curga lacrimi Pentru ale noastre fapte, Curatand tot pamantul De rele si pacate, Aducand rodnicie,, Placuta mangaierea... Stau si

De al tău dor inima-mi cântă Doar versuri lungi și triste Ce caută în depărtare A tale blânde vise... Mi-e așa de dor,și frig,și teama, De-a ta răceală mută! Trist,al meu trup ar vrea să

Un rece curent imi strafulgera trupul, Simt un gol inauntru,doar un vid infinit Apoi ma privesc luminat,ma simt singur... Ma privesc din inalt,incerc sa plang...am murit?! Imi vad ochii