Poezie
Destin
1 min lectură·
Mediu
De ce destinul ne-a unit,
Cu-atata sarguinta
Si-apoi tot el ne-a despartit
Far-a noastra vointa?
Ne-am cunoscut,ne-am intalnit
Din pura intamplare
Si te-am iubit,si m-ai iubit…
A contat asta oare?
Un mic copil,cu par balai
Cu zambet inocent…
Asta eram; iar tu un print
Ce vezi doar in povesti
Cu par bogat,cu ochi ceresti
Cu trup precum un zeu…
De ce destinul te-a trimis
Tocmai in drumul meu?
Apoi tot el ,ca un pagan
Ce-i place sa insele
Mi te-a luat,si-acuma plang
Si sufar in tacere
Nu pot schimba nimic,si stii
Ce mult ma doare asta
Dar n-am ce face,tre’ s-accept
Caci nu-mi pot schimba soarta.
Nici tie nu-ti e mai usor
Inca te doare,tare
Nu poti face nimic,si stiu…
Sufletu-n mine moare!
De ce atatea suferinti
Dintr-o pura iubire
Si clipe,fragede trairi
Raman doar amintire?
Sper totusi c-o sa ai noroc
Sa treci usor de asta
Iar eu doar liniste sa am
Sa-mi accept calma soarta…
001.982
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 157
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Barbu Mihaela Andreea. “Destin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/barbu-mihaela-andreea/poezie/1830135/destinComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.