"Tranșee" – 4575 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
MAMondea Adrian
un fel de selfie... transcendentar. Cuvintele conturează. Cuvintele se conturează, dau naștere, un fel de „țesut” complex, învăluind stările, învăluind emisferele. Cuvintele se „regândesc” adesea într-un minunat vortex al trăirilor, coborând discret pe locurile intime, pe acea bandă a sufletului blocat în vibrație (...și distanța necesară pentru încă o sublimă respirație). Să fie poezia un spațiu vital al regăsirii? Sinele unui paradox în care am visat să avem o altă viață? Poate de aceea „curțile” noastre interioare nu ne aparțin. Nu au granițe. „Aleile” au devenit locuri de joacă, un panteon în jurul căruia nu există decât propriile noastre dorințe, senzații, eul creator și impactul psihic al nuanțelor. Dacă ar fi să investesc într-un selfie având ca fundal un joc teribil de ieșiri de urgență, unde „enclavele” intimității mele ar triumfa în ciuda mâinilor goale, aș putea, stenic, rupe marele pas al subconștientului, despărțit de oracole. Doar gândurile sunt umbrite de pleoape. Așa...
245 poezii, 0 proze
RERalph Waldo Emerson
Ralph Waldo Emerson (n. 25 mai 1803–d. 27 aprilie 1882) a fost un poet și eseist american, liderul mișcării transcendentaliste de la începutul secolului al XIX-lea. Ralph Waldo Emerson s-a născut în Boston, ca fiul reverendului William Emerson, un pastor unitarian provenind dintr-o familie de lungă tradiție pastorală. Cu timpul avea să se distanțeze de doctrinele apropiaților săi, formulându-și pentru prima dată filozofia transcendentalistă în eseul său „Nature” („Natura”). Tatăl lui Emerson, care și-a numit fiul "a rather dull scholar" („un elev cam greoi”), a murit în 1811, la mai puțin de două săptămâni de la aniversarea de 8 ani a băiatului său. Tânărul Emerson a fost trimis la Școala Latină din Boston în 1812, pe când avea doar nouă ani. În luna octombrie a anului 1817 Emerson a fost admis la Harvard și numit președintele bobocilor, o funcție care îi asigura cazarea gratuită. Emerson a primit o bursă, și, pentru a-și completa salariul infim, a dat meditații și a predat în timpul...
1 poezii, 0 proze
ETEmil Tudorache
Un maltrator de cuvinte, care simte nevoia să scrie (de la 10 ani) și nu știe ce scrie (nici la 25). Trecător printr-o facultate de jurnalistică și un master de comunicare (evident, la SNSPA), actualemente făuritor de site-uri. Atins de șansă la finele anului 2002 când am debutat în revista Convorbiri literare, recidivând în 2003 și 2004, de data asta, și în săptămânalul U.S.R.-ului din ziarul Ziua, ca apoi, epuizat, să iau o scurtă pauză de vreo 2 ani. Devenit membru cu acte în regulă al comunității poezie.ro (așa se numea pe vremea mea) la începutul anului 2002, martor la propria-mi metamorfoză de la simplu membru la tânără nesperată speranță apoi instigator la revoltă și mai apoi martir-dezertor iar la final anonim la -10 nivel, am căzut în capcana de a crede că această comunitate poate fi prima mișcare literară virtuală pentru care poezia transcede granițele cuvântului. Nostalgic după era mea, acum aproape dispărută, cu prieteni câștigați datorită acestei comunități cu care am...
104 poezii, 0 proze
VCVlad Colceriu
Poezia este stilul literar care permite gândului să exploreze fără limite – un mediu unde spațiul, timpul și chiar bunul simț devin maleabile, deschizându-se în absolut orice direcție. Ea este suportul pe care cuvântul poate lua orice formă și crea orice conținut, transcendând convențiile și constrângerile obișnuite. Mai mult decât o simplă artă a cuvântului, poezia este un mesaj universal, un limbaj care poate exista independent de receptor. Cititorul poate fi oriunde sau nicăieri, iar prezența sau absența lui rămâne neesențială pentru existența poeziei. Poezia este, așadar, o manifestare a libertății absolute, un univers în care sensul se naște și se conturează liber, rămânând fidel doar sieși.
79 poezii, 0 proze
IAIoan Alexandru
Ioan Alexandru (n. 25 decembrie 1941, Topa Mică, județul Cluj - d. 16 septembrie 2000, Bonn, Germania) a fost poet, publicist și eseist român. Membru fondator al PNȚCD, vicepreședinte al PNȚCD și senator PNȚCD de Arad. După terminarea Liceului „G. Barițiu” din Cluj (1962), se înscrie la Facultatea de Filologie din Cluj, transferându-se apoi la București, unde absolvă studiile filologice în 1968. Obține o bursă Humboldt în Germania, unde îl studiază pe Heidegger, de asemenea urmează cursuri de specializare în limba și literatura greacă și ebraică, la Freiburg, Aachen și München. A călătorit în Italia, Spania, Grecia, Israel. Și-a susținut teza de doctorat: “Patria la Pindar și Eminescu” în 1973. În cursul studenției a fost redactor la revista “Amfiteatru”. Mai târziu a predat, între altele, cursuri mult apreciate - de limba ebraică veche la Facultatea de teologie din București, și de civilizație bizantină la Institutul de arte "Nicolae Grigorescu". După revoluția din 1989, începând din...
49 poezii, 0 proze
WWWalt Whitman
Walter Whitman (n. 31 mai 1819 - d. 26 martie 1892) a fost un poet, eseist, jurnalist și umanist american. Considerat „cel mai mare poet american” de către mulți pe când trecuseră doar patru ani de la moartea sa, Whitman este văzut ca primul poet urban. El a fost unul dintre reprezentanții tranziției de la transcendentalism la realism, opera sa arătându-se influențată de ambele curente. Opera sa a fost tradusă în mai mult de douăzeci și cinci de limbi străine. Walt Whitman este unul din cei mai influenți și controversați poeți din canonul american. Scrierile sale au fost caracterizate drept un „rude shock” („șoc puternic”) și drept „the most audacious and debatable contribution yet made to American literature” (cea mai îndrăzneață și discutabilă contribuție adusă până acum literaturii americane). Așa cum scrie Walt Whitman în „Leaves of Grass (By Blue Ontario's Shore)”, „Rimele și versificatorii pier... America își va justifica existența, dați-i timp...” Walter Whitman s-a născut pe...
53 poezii, 0 proze
GTGeorge Topârceanu
George Topârceanu (1886 - 1937) Note bibliografice *21 martie 1886, București; +7 mai 1937, Iași. S-a născut la 21 martie 1886, la București. Era cel de-al doilea copil al soților Ion si Paraschiva Topârceanu. În 1893 a mers pentru prima oară la școală; una mărginașă din București. Ultimele clase ale școlii primare le-a făcut la Suici-Argeș, între anii 1895-1898. Tot atunci și tot la Argeș au avut loc și primele încercări literare. În 1898 se înscrie la liceul "Matei Basarab" din București de unde mai apoi, în 1901 se transferă la liceul "Sf. Sava". Adevăratul său debut literar se produce în 1904, la revista umoristică; "Belgia Orientului". Din 1905până în 1907 publică versuri sentimental-epigonice în revistele: "Duminica", "Revista noastră", "Revista ilustrată" și altele. Își incheie studiile liceale în 1906, după care se înscrie la Facultatea de drept, pe care însă nu o va termina. Anul 1907 îl găsește colaborator la "Viata literară si artistică", revistă condusă de George Coșbuc....
133 poezii, 0 proze
GUGiuseppe Ungaretti
Giuseppe UNGARETTI (1888-1970) s-a născut în Africa, la Alexandria. A trăit acolo până la 23 de ani; în 1912, a plecat nu spre Italia (țara părinților săi toscani, atrași în Egipt de construcția canalului de Suez), ci spre Paris, pentru studii la Sorbona. Tânărul Ungaretti își regăsește originile peninsulare abia în 1915, când se înrolează voluntar în armata italiană, intrată în primul război mondial! Nu va părăsi frontul, pe fluviul Isonzo și în alte locuri, decât în 1918 - pentru a se transfera cu regimentul său în Franța. Al treilea continent din viața autorului (devenit, după războiul "re-înțărării" sale, un distins universitar și, firește, un poet a cărui creație schimba, alături de două-trei altele, fața liricii post-dannunziene!) este America Latină. După un popas în Argentina, el va fi profesor de italiană la Universitatea din Sao Paulo, în Brazilia, între 1936 și 1942. *** Giuseppe Ungaretti (February 8, 1888–June 2, 1970) was an Italian modernist poet, journalist, essayist,...
368 poezii, 0 proze
Teodor Pică
Poet si traducator , a publicat in timpul vietii un singur volum de versuri (POEZII in Editura Eminescu/Bucuresti 1970 )Decedat la 16 iunie 1978 la numai cincizeci de ani . Teodor Pâcă (n. 1 ianuarie, 1928, Ploiești — d. 16 iunie 1978, București) a fost un poet (aparține structural curentului onirismului poetic) și traducător român. Studiază dreptul doi ani, după care se transferă la Institutul "Maxim Gorki" (prin 1949. Inițial membru al Partidului Muncitoresc Român, este exclus din partid și exmatriculat înaintea susținerii examenului de stat datorită unor păreri "revizioniste". Lucrează ca impiegat, profesor suplinitor, sortator de piei într-o tăbăcărie, vopsitor, zugrav, electrician.[1] La Medgidia este o perioadă antrenor de box. Boem din fire, este prieten cu printre alții Tudor George, Leonid Dimov, Florin Pucă, Stan Palanca, Virgil Mazilescu, George Mărgărit, Dumitru Țepeneag, George Astaloș. A publicat în timpul vieții un singur volum de versuri (Poezii, Editura Eminescu,...
14 poezii, 0 proze
Dan Micu
Nascut la Braila. Copilareste la Galati si Braila, locuri cu miros de balta, istorii despre Codin si Terente. Absolvent de inginerie navala in 1979 este imbarcat cu forta la Navrom pentru stagiatura. Se transfera in 1984 la Bucuresti de unde emigreaza in Canada 1996. Incepe sa scrie articole sau comentarii la Radio Romania International. La Toronto urmeaza facultatea de Medicina Traditionala Chineza. Practica acupunctura si medicina traditionala chineza in Toronto.
2 poezii, 0 proze
Tranșee
de Ion Caraion
Ciorapii vremii peste câmp - șalupe stăteau cum stă obiala pe picior și se uitau la boii în pripor, noroaiele să-i lingă și să-i pupe... Se coborau aproape norii, cât o dungă, peste plutoanele cu...
tranșee
de Ștefan Petrea
stai în tranșee cu ochii închiși cu ochiul minții tulburând zările cele dinspre cel ce stă cu ochii închiși de cealaltă parte cu urechile deschise să prindă răsufletul tău pușca e o prelungire a...
tranșee
de liviu clisu
Te iubesc , să nu uiți asta . Aici e frig și mă tem că o să fiu norocos, cum spun ceilalți Cînd mai moare unul rapid și nu știe ce l-a lovit. Aș vrea să cred că tu ai făcut tranșeele astea, să mă...
tranșee
de Ștefan Petrea
curaj îmi zic trecând prin tenebrele morții în tranșee e foame de viață bagi capul în pământ ca un struț te lovești de asfaltul nisipului dar îți revii pentru alți o sută de tovarăși vii tovarășii de...
tranșee
de Daniela Luminita Teleoaca
toamna împrăștie suflete ca pe frunze dincolo de mine cașmirul șalului roșu neinspirat rimându-și solitudinea cu ruginiu de noiembrie tu fântâna aceea gândul mic într-o dimineață precisă când...
tranșee în martie
de Ottilia Ardeleanu
am făcut pentru tine acele lucruri când lumina te lovește în raiduri nu aveam adăpost prea mare inima era de ajuns pe străzi sângele unui apus infantil în ghearele ulilor norii ștergeau orice urmă ca...
tranșee tăiate strâmb
de Diana Lorena Țugui
fiecare zi e o renunțare modestă fiecare renunțare e un război strălucitor cu eroi înfășurați în pelerine impecabile proiectați pe ecrane gigantice copiii au jucării cu figurile lor plastifiate...
Transee launtrice
de alexandru aluchi
Sâni-ți nuferi peste ape, Ochi-s mări învolburate, Prizonieri ce vor să scape În extaz noapte de noapte. Buzele-ți rostesc doar șoapte, Pielea-i albă ca de lapte, O ating și vreau doar fapte...
tranșee lângă lumânări
de Florin Andor
o taină și o minune, apoi lucruri aflate în golul rotund al unui nor tuse adâncă - să nu fugi înainte de miezul nopții - întunericul din tine unde se trage și dospește lemnul strâmb al unei cruci...
tranșee 1
de liviu clisu
Doamne care ai făcut zăpada care ai făcut baionetele și bocancii ăștia găuriți te rog să te oprești din făcut măcar cît îi scriu iubitei scrisoarea asta frumoasa mea, sper că la tine e cald și bine...