Walt Whitman

E cineva fericit când se naște? Mă grăbesc să-i informez și pe ea și pe el că la fel de fericit e unul care moare și eu știu

Cred că firul de iarbă nu este mai neânsemnat decât ziua stelară. Și furnica-i la fel de perfectă, și un fir de nisip,

Aud cum cântă America, îi ascult feluritele cântări, Ale mecanicilor, fiecare cu glasu-i voios și puternic, precum se cuvine, Pe dulgher îl aud cum

Douăzeci și opt de feciori se scaldă-n râu, Douăzeci și opt de tineri și toți prietenoși; Ea are douăzeci și opt de ani de viață femeiască și de

Pe el îl cânt, omul simplu, omul independent, Cu toate-acestea proclam cuvântul: Democratic, cuvântul: Mase. Cânt omul material din creștet

Nu printr-o mare iubire, Nu prin bogăție, prin onoruri din anii maturității, prin victorii în politică sau în război, Vei avea zile

Nu am nevoie de certitudini ; eu sunt un om preocupat de propriul său suflet. Nu mă îndoiesc că, pe lângă chipul și mâinile pe care le cunosc, de

Poeți ai viitorului! oratori, cântăreți și creatori ai melodiei, Nu ziua de azi dreptate-mi va da și nici rostului meu nu-i va sta mărturie, Ci

Dintre toți, te-am ales pe tine, având un mesaj să-ți transmit. Vei muri în curând. Îi las pe alții să-ți spună ce le place. Eu nu pot să te

Într-o casă mică, păstrez, agățate, tablourile; nu e o casă așezată. E rotundă; numai câțiva centimetri sunt dintr-o parte în alta. Și

Noi, doi, ce multă vreme am fost înșelați ! Revenind de unde am plecat, schimbați, dispărem în grabă. Natura găsește întotdeauna o ieșire. Suntem

Ce crezi, de ce am tocul în mână, ce să însemn ? Să scriu despre un vas de război, un model nou, perfect, văzut de mine cum trecea în larg, în

Îmi cânt acum bucuria din vremea liliacului, (întorcându-mă în amintire). Pentru slava Naturii, tu, limbă, voi buze, alegeți-mi

Și-acuma, domnii mei, Să vă spun un cuvânt de păstrat în memorie și suflet Drept temei și în acelaș timp final oricărei metafizici. (Așa vorbi

În curând, va fi învinsă iarna ; În curând, înghețatele ferecături vor fi desfăcute și topite. Încă puțin Și aerul, pământul, valul, totul va fi

Gând despre Dreptate – ca și când Dreptatea ar fi altceva decât aceeași vastă lege deslușită de judecata firească și de către înțelepți. Ca și

Cred că un fir de iarbă nu-i mai prejos decât o stea care-și urmează calea, Că o furnică e la fel de perfectă ca un bob de nisip sau ca oul

Un copil a spus: Ce este iarba?, aducându-mi-o cu mâinile pline; Ce aș putea să răspund copilului?... Nu știu mai mult decât el ce

Mi s-a arătat în vis un oraș care nu poate fi biruit chiar dacă s-ar năpusti asupra lui tot restul pământului, Și-am visat că era noul oraș al

Ce valuri de oameni grăbiți, fie că-i noapte ori zi! Ce patimi, câștiguri și pierderi, ce ardori vin pe apele tale! Ce mecanism al neliniștii,

Bătrâni fermieri, pribegi, lucrători (nu importă cât de încovoiați sau schilozi), Bătrâni marinari care ați scăpat din multe, primejdioase

Trupul bărbatului e sacru și sacru e trupul femeii, Sacru e trupul lor, oricine ar fi ei. Trupul sclavului? Al emigrantului cu fața năucă,

În cântecele mele am cântat mândria, și iubirea, și viața plină de pasiune, de bucurie, Dar azi împletesc laolaltă Patriotismul și Moartea. Și

Din drumul meu mă opresc, o clipă Pentru tine! Pentru America! Tot mai slăvesc prezentul – tot mai vestesc Statelor un viitor sublim Și,

Slăvească alții tot ce vor vrea, Însă eu, cel de pe țărmul repedelui Missouri, nimic nu slăvesc, fie în artă, fie în altele, Ce n-a respirat

Tu ești cea nouă, atrasă către mine? Ca să încep, te previn că, în mod sigur, sunt foarte diferit de ceea ce presupui; Oare crezi că vei găsi

Voi lua un ou din cuibul prigorului din livadă, O rămurea de coacăze din grădină, și voi pleca să predic lumii; Veți vedea că n-am să-ntâlnesc

\"La Sociedad de los poetas muertos\" No dejes que termine el día sin haber crecido un poco, sin haber sido feliz, sin haber aumentado tus

No dejes que termine el día sin haber crecido un poco, sin haber sido feliz, sin haber aumentado tus sueños. No te dejes vencer por el

Sconosciuto che passi! tu non sai con che desiderio ti guardo, Devi essere colui che cercavo, o colei che cercavo (mi arriva come un

. . . . I depart as air, I shake my white locks at the runaway sun, I effuse my flesh in eddies, and drift it in lacy jags. I bequeath myself

A noiseless patient spider, I mark\'d where on a little promontory it stood isolated, Mark\'d how to explore the vacant surrounding, It launched

WHO has gone farthest? For lo! have not I gone farther? And who has been just? For I would be the most just person of the earth; And who most

Ô Capitaine ! Mon Capitaine ! notre terrible odyssée est terminée, le navire a rongé chaque filet, nous avons gagné notre gageure, le port est

EARTH, round, rolling, compact—suns, moons, animals—all these are words to be said; Watery, vegetable, sauroid

O CAPTAIN! my Captain! our fearful trip is done; The ship has weather\'d every rack, the prize we sought is won; The port is near, the bells I

Two boats with nets lying off the sea-beach, quite still, Ten fishermen waiting--they discover a thick school of mossbonkers-- they drop the

Niente è mai veramente perduto, o può essere perduto, Nessuna nascita, forma, identità - nessun oggetto del mondo. Nessuna vita, nessuna forza,

Passing stranger! you do not know how longingly I look upon you, You must be he I was seeking, or she I was seeking (it comes to me as of a

El halcón moteado cala sobre mí, y me acusa lamentándose por mi charla y mi pereza. Yo también soy indomable, yo también soy

Among the men and women, the multitude, I perceive one picking me out by secret and divine signs, Acknowledging none else—not parent, wife,

Beat! beat! drums!--Blow! bugles! blow! Through the windows--through doors--burst like a ruthless force, Into the solemn church, and scatter the

Twenty-eight young men bathe by the shore, Twenty-eight young men and all so friendly; Twenty-eight years of womanly life and all so

This dust was once the Man, Gentle, plain, just and resolute--under whose cautious hand, Against the foulest crime in history known in any land or

Alone far in the wilds and mountains I hunt, Wandering amazed at my own lightness and glee, In the late afternoon choosing a safe spot to pass the

Lover divine and perfect Comrade, Waiting content, invisible yet, but certain, Be thou my God. Thou, thou, the Ideal Man, Fair, able,

Out of the cradle endlessly rocking, Out of the mocking-bird\'s throat, the musical shuttle, Out of the Ninth-month midnight, Over the sterile

1 I sing the body electric, The armies of those I love engirth me and I engirth them, They will not let me off till I go with them, respond

In paths untrodden, In the growth by margins of pond-waters, Escaped from the life that exhibits itself, From all the standards hitherto

Come up from the fields father, here\'s a letter from our Pete, And come to the front door mother, here\'s a letter from thy dear son. Lo,

Spirit that form\'d this scene, These tumbled rock-piles grim and red, These reckless heaven-ambitious peaks, These gorges, turbulent-clear

On the beach at night alone, As the old sways her to and fro singing her husky song As a watch the bright star shining, I think a thought of the

A noiseless patient spider, I mark\'d where on a little promontory it stood isolated, Mark\'d how to explore the vacant vast surrounding, It