"Spre adâncul ființei" – 20362 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
RRrusoiu raluca
Textele mele...sa ma gandesc ...ce pot sa spun despre ele?!Sunt cuvinte rupte din suflet,scrise in urma unei lovituri demonice.Cicatrice am inca si azi...tot ce am scris am simtit pana in adancul sufletului,am trait pana in adncul maduvii si am gandit ...poate... pana in adancul neuronului.Acestea reprezinta "Moartea unui inger" dupa cum am si o proza, trecerea d la speranta la deznadejde,suferinta, dezamagire, si, in sfarsit, la moarte.Poate suna prea dur moarte, dar nu ma refer la moartea trupeasca, ci la cea sufleteasca, ceea ce este si ma dur.Poeziile mele sunt lopeti d pamant puse una peste alta pentru a-mi ingropa viata.Prin poeziile mele si proze sper ca lumea sa invete ceva din ele si sa nu faca aceleasi greseli ca acele "personeje lirice".Totul incepe frumos, la inceput cuvinte frumase, inaltatoare, dar treptat, treptat duc spre morminte , demoni, iad etc.Insa in spatele acestor cuvinte se afla cel mai amar sentimet-dragostea.Ce a fost dragostea pentru mine?!moartea ingerului...
60 poezii, 0 proze
ARAlexandru Rusu
Cred în Dumnezeul străbunilor mei daci si în mine, iar Credinta, Speranta, Vointa, Iubirea, Pacea, Constiinta, Viata si Stiinta sunt armele cu care lupt zi după zi pentru a face, prin Străbuni, punte între Pămant si Cer. Mă zbat clipă de clipă pentru o lume mai bună si sper din tot sufletul că voi apuca ziua în care să îmi văd visul împlinit, si Sfânta Patrie, întreagă din nou. În legătură cu ceea ce scriu: stiu că multi dintre voi îmi vor combate opiniile din momentul citirii. S-a mai întâmplat si nu am nimic împotrivă. Dar, vă rog, priviti doar pentru o clipă în adâncul sufletului vostru si veti întelege că noi, Oamenii, nu suntem pământ, ci pulbere stelară. Asa e de când există Universul si asa va fi mereu! Am venit însă pe lume Om, născut din femeie si bărbat, pe sfântul pământ românesc, si am datoria de a apăra destinul neamului meu, mai presus de destinele tuturor. Să învingă Viata Omenească! Asa să ne ajute Dumnezeu si Strabunii!
9 poezii, 0 proze
Gabriel Negoescu
cazand spre inalt isi plange condorul singuratatea
3 poezii, 0 proze
VDVrancianu Diana
Privesc spre cer si zambesc intunericului... Privesc spre intuneric si surad cerului. (Scuze pt lipsa semnelor diacritice :D )
7 poezii, 0 proze
muresan florin
...alerg spre tinta
4 poezii, 0 proze
DCDumitru Ciprian
in cautarea drumului spre...viata...
22 poezii, 0 proze
ACAlexandrina Chelu
Fiinta mea este conceputa spre a crea, spre a aduce pe fata oamenilor un zambet si o speranta. Nimic nu-mi doresc mai mult decat fericirea pe chipul celor dragi - asta ma face fericita.
5 poezii, 0 proze
ILIrina Luz
Sunt in drum spre maturitate.
3 poezii, 0 proze
Maftei Florentin
Evadare (tablou blitz spre un îndemn) Astăzi vremea însorită și al vremurilor caier M-au pornit, din cremenire, dând tribut un fel de vaier După luni de amorțire și noian de supărări, Teamă aspră de prigoană și pericol de-amendări! Cea mai de ales ocoală e spre râul ce îl știu; Scurt îmi asuprii căluțul, bicla-n rol de bidiviu, Înspre *Hatia Domnească, unde stiu eu o răstoacă De era cuibar de pește, lăng-a mănastirii toacă. Ierburile ce-mi lipsiră din timpuri de ghiocel Îs noian de albastrele, cimbrul si-n tufiș acel Fir măcriș cu frunza acră, lăstărișul din zăvoi Ține mura-n înflorire, ne asteaptă, cred, pe noi. Greieri în concert-orchestră masacrând tăcerea luncii, Cucul, numărând strigarea, îmi menește restul muncii, Iar o cucă mai blajină, din aval, un straniu capăt Mă avertizează cinic c-am trecut spre-al vietii scapăt. O înjur si-i strig: „cucoaie, nu mai arde-n glas furii, **Probozenii, or blesteme, că vei răguși-n Florii! Și, oricât, zeloasă cioară, tu încerci ca să mă sperii...
20 poezii, 0 proze
SShalom!
M-am născut odată,spre sfârșitul unui anotimp sau mai bine zis la ingânarea dintre două anotimpuri...vara si toamna....Poate a fost o zi ploioasă sau o zi calduroasă....nu mai stiu....si nici nu conteaza ....dar stiu că Dumnezeu în bunătatea LUI, atunci a scris în Cartea Vieții și numele meu.....am luat ființă într-o lume în continuuă degradare dar nu cu scopul pentru a mă degrada împreună cu ea ci cu scopul de rămîne vertical în Cuvântul Aceluia care mi-a dat viață!!!
1 poezii, 0 proze
Spre adâncul ființei
de Diana Mitrut
Aș vrea să mă arunc într-un lac imens de uitare, Să mă prind în dansul mut al vârtejurilor de suflete, Să strivesc sub tone de dorință trecutul, Ridicând altar de jertfă cuvântului Îngropat la plus...
Floare de iris
de Diana Mitrut
Într-o zi alergam printre nori Și-am prins cu gândul Două secunde de ceară Din care mi-am topit... Lumina de la capătul patului. Ochii au învațat să vadă Inima a învațat să bată. Spirite de șoapte...
Pas cu pas
de Ana Urma
Transfigurări răsărite-n spirală și unde tăcute potrivesc noi borne traseului după anotimpuri și trebuințe. După nevoia de cunoaștere și popas alte ținuturi se cer explorate. Scrutez depărtările...
Spre necunoscut. capitolul IX
de nicolae tomescu
Au mers destul de repede. Calul, Cezar, era odihnit. Dimineața, destul de răcoroasă, îl învioră așa că era destul de greu să fie strunit. Au ajuns la locul numit Moara Hașagului imediat după ce au...
Catren 3
de Pintea Mihai
În adâncul ființei noastre căutăm a-noastră noblețe umană, Dar, spre a-noastră disperare, vedem doar abisul durerii și infernul visurilor noastre.
Lucian Blaga și Cornelia Brediceanu
de Adriana Weimer
E uimitor cum dragostea poate scoate din adâncul ființei umane cele mai înălțătoare rezonanțe ale spiritului: poezia și muzica. Astfel, pentru Lucian Blaga, în toamna anului 1916, la 21 ani, pe când...
val
de Alexandru Corneliu ENEA
Mi-am împins valul spre tine, te-am scăldat în suflet, mi-a plăcut să te port în larg până ai obosit de mine. Poate că acum sunt mai tulbure de la algele si meduzele timpului adunate, ridicate din...
prin ocheanul întors
de Porumb Darius
am privit prin ocheanul întors spre răstimpul în care îmi îngropam visurile fără răspuns, în fiecare seară la căpătâi apoi îmbrățișam perna ținând-o strânsă ca pe-o dorință la piept, închideam ochii...
În pufosul ianuarie
de Nicolae Maria
Uite ianuarie, cu eternul alb din îndepărtatele abisuri dalbe sădește în adâncul ființei mele sub plapuma inocentă și pudică, colțul ierbii. Este atâta forță în tainele și nebănuitele adâncuri......
Dans pe plajă
de Adela Popescu
Stăteam în fața ei... Părea o fecioară întinsă spre nesfârșit, cu trupul puțin sărat, gol, albastru, prin care delfinii jucau curbe lungi ca niște fire rătăcite de cometă.. M-am deschis în fața...