Poezie

prin ocheanul întors

1 min lectură·18 martie 2016

Mediu

am privit prin ocheanul întors

spre răstimpul în care

îmi îngropam visurile fără răspuns, în fiecare seară la căpătâi

apoi îmbrățișam perna ținând-o strânsă ca pe-o dorință la piept,

închideam ochii și mă afundam până la tâmple

într-o singurătate dulce

care intra în mine, mă invada și mă locuia o vreme

și surâdeam eliberând din adâncul ființei trăiri necuprinse

ce mă purtau în jurul lumii ascunzându-mă-n cerul nopții mele

printre stelele alăptate la sânul celest

azi, vântur praful nostalgiei de pe amintiri

fără să le pot aduce-napoi

atunci credeam, și fiecare clipă era un alt început,

acum nu mai înțeleg unde vreau să ajung dincolo de ceea ce sunt

și fiecare încercare de a visa e bulversată

pentru că ecourile nu mai străbat din cerul nopții mele înstelat

012.958

Despre aceasta lucrare

Autor: Porumb Darius
Tip: Poezie
Cuvinte: 128
Citire: 1 min
Versuri: 16
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Porumb Darius. “prin ocheanul întors.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/porumb-darius-0028471/poezie/14089696/prin-ocheanul-intors

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

RR razvan rachieriu✓20 mar. 2016

Îți ''îngropai visurile fără răspuns'' într-o realitate împovărată de gândurile oamenilor, răbufnind în manifestările vieții, preferai socialului amar ''singurătatea dulce'', care te ''invada și te locuia o vreme'', căci din solitudine ''eliberai din adâncul ființei trăiri necuprinse'', cochetând cu infinitul.
Ai vrea să descoperi ceea ce se află ''dincolo de ceea ce'' ești, însă căutarea te ''bulversează'', căci asculți ''ecourile'' neantului.