mi-ar folosi talentul risipit,
pe masa celor bogati,
daca saracul pleaca mai flamand!?
precum izvorul curat,
captat in tuburi de beton,
mi-am pierdut libertatea.
am luat cuvantul si l-am
de-as avea o lume,
sa ma incante,
si de te-as pierde
Doamne din cuvinte,
as stange-n pumni,
cenusa ce ramane,
simbol pierdut,
al orelor pagane.
l-as pune
intr-o clepsidra,
si ar
e mult de atuci, aproape o viata,
in bratul mamei, strivit-am pumnii goi,
cu toti se bucurau,O!, ce dementa,
eu le cantam un cantec de razboi.
si dupa ce-am luptat o viata intreaga,
in
vreau doar soare, de ma ploua,
cel putin o luna , doua,
de ma arde arsita,
Doamne! toarna-ti cosnita,
si de ploaie si de vant,
peste cer peste pamant,
sau mai bine de se poate,
lasa
