Gabriel Negoescu

Muza este o plasmuire care zboara; zboara pe respiratia poetului, si far\' de oftatul lui atmosfera nu mai are consistenta Muza se asaza pe privirile mele si se odihneste si nu pot inchide o

am hotarat sa devin versurile melodiei pe care o canti, orice cuvant din cantec va fi o bucata din mine rostogolita peste buza ta; voi ploua cu sunet peste lobul urechii tale, voi umple cu

căzând spre inalt isi plânge condorul singurătatea