Sigur am plâns o lacrimă pentru tine.
Mi-am zis pierdută că n-o să te revăd,
vei apune și azi și ieri.
Sigur vei crede uitarea, pătruns printre valuri,
Vei gândi că nu te mai poți oglindi și
Am în față doar o stradă părăsită, neagră și amară. O stradă ponosită, veche, ruptă, dreaptă. Aceleași linii, aceeași continuitate macabră, obscură, sumbru de plictisitoare. Nu mai depun nici un
Am visat. Se întâmplă uneori să găsim abia în umbra celor mai ascunse fapte blânda esența a vieții. Poate fi în zâmbetul unui copil… Un simplu surâs te poate face mândru de umanitatea obscură din
Încerc să renunț la tine
și un văl plumburiu mă doboară.
Gândul la tine mă cuprinde,
o cumplită maladie ce îmi secătuiește
mintea și sufletul de orice suflare de viață
ce ar mai fi putut
Am căutat răspunsul în adâncurile sărate ale oceanelor
și o sirenă mi-a spus că răspunsul ești tu.
N-am crezut-o și am plecat mai departe.
Am căutat raspunsul în infinitul amețitor de amar al
Versuri albastre se destramă
Pe o ramură magmatică de iubire,
Clocotind infernale simțăminte deșarte,
involburate diamante de lava.
Abisul deșertic al albastrului
Balcanici, nordici sau occidentali, estici, centrali sau peninsulari, catolici, creștini sau musulmani, regate, republici sau pur si simplu teritorii, slavi, latini sau germanici, minorități sau
VD